Ian McCulloch

[Clara White]

Mă mir că nu avem un topic special pentru Ian cel PrestonIan. Un jucător bun plus un om simpatic şi de calitate. Cum tot are meci mâine, iată un interviu realizat de Kevin Smithers şi publicat pe site-ul său (fragmente).

De ce joci de atâtea ori cu mâna stângă ?
Habar n-aveam că aşa fac. Atâta timp cât bilele intră, puţin îmi pasă cum le lovesc.

Care e competiţia ta preferată ?
Mi-a plăcut să iau parte la toate turneele, dar cel mai frumos moment a fost atunci când am ajuns în finala Marelui Premiu, în oraşul meu, la Preston.

Cât de mult te antrenezi şi cu cine ?
Între 6 şi 8 ore pe zi. Dacă sunt acasă, la Preston, mă duc la The Regal Snooker Club în fiecare dimineaţă, la ora 9 şi nu plec de acolo până la ora 5. Cel mai adesea, mă pregătesc împreună cu Dave Harold, Ricky Walden şi Rod Lawler.

Ai anumite exerciţii pe care le faci la fiecare antrenament ?
Am o mulţime de asemenea exerciţii. Mi le-a făcut antrenorul meu, Mick Caddy, de-a lungul anilor. Decât să merg pe exerciţiile-tip, ca pe bandă rulantă, prefer să le repet pe astea, create special pentru mine, fiindcă scopul lor e tocmai acela de a rezolva anumite aspecte tehnice care apar în jocul meu, într-un moment sau altul.

Ce vârf de tac foloseşti : Elks, Blues Diamonds sau Talisman ?
Habar n-am ! Diferenţele dintre ele există mai degrabă în mintea jucătorilor decât în realitate !

Ce tac ai ?
E un Riley Burwat, pe care l-am cumpărat în 1987.

Cum suporţi lucrurile care îţi distrag atenţia de la joc, ca, de pildă, atunci când R. O’Sullivan şi-a pus pe cap prosopul în timpul unui meci cu tine ?
Nu mă deranjează absolut deloc, mă amuză, iar dacă un jucător ca el trebuie să recurgă la aşa ceva ca să obţină un avantaj, iau chestia asta ca pe un compliment. Să te duci să-l întrebi pe Ronnie O’Sullivan cum o să simtă atunci când o să-l înving !

S-a spus că semeni cu portarul Gabor Kiraly, de la Aston Villa. Te-a confundat vreodată cineva cu el ?
Nah, de obicei lumea mă confundă cu Tom Cruise sau cu Brad Pitt.

Se ştie că ai generozitatea de a refuza onorariul meciurilor demonstrative dacă nu reuşeşti să faci un break de cel puţin 100 de puncte. Cam care e în acest sens statistica meciurilor pentru care primeşti onorariu în raport cu cele gratuite.
Din aproape 500 de meciuri demonstrative, au scăpat de plată organizatorii a doar 3. Nu mai vor să accepte asemenea pariuri. Cea mai bună seară demonstrativă a mea a fost una din 1998, la The Ambassador Snooker Club din Kirkaldy, în Scoţia, când am făcut 7 breakuri de peste 100 plus un 147 într-un total de 10 jocuri şi, pe urmă, o altă seară aici, la Preston, când am reuşit două breakuri maxime.

Care sunt părţile slabe ale jocului tău ?
Jocul meu nu are părţi slabe – doar că unele aspecte sunt mai bine puse la punct decât altele.

Cine a avut cea mai mare influenţă asupra jocului tău ?
Antrenorul meu, Mick Caddy, Dennis Taylor şi Dave Harold. Toţi trei m-au ajutat foarte mult.

Ce sfat le-ai da jucătorilor mai tineri ?
Indiferent de situaţie, să execute fiecare lovitură cu cea mai mare convingere – să fie hotărâţi sută la sută ! – şi să nu regrete nimic, niciodată. Dacă după ce ai executat o lovitură, ai impresia că ai greşit, înseamnă că n-ai executat-o cu suficientă convingere. De asemenea, să se antreneze serios. E o condiţie a succesului. Munca nu-ţi garantează victoria, dar reduce substanţial riscul înfrângerii.

Se ştie că mulţi jucători au recurs la sprijinul oferit de psihologii specializaţi în rezolvarea problemelor de natură mentală. Crezi că aceşti specialişti pot fi de vreun ajutor ?
În jocul fiecăruia există aspecte care ar putea fi mai bine puse la punct. Dacă e vorba de latura mentală, aşa cum e cazul de foarte multe ori, atunci sigur că trebuie să se adreseze unui psiholog. Eu am lucrat timp de 6 ani cu un asemenea specialist (numele lui e Graeme Slater) şi asta a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în întreaga mea carieră. Dacă vrei să progresezi – în indiferent ce domeniu – e necesar să faci anumite schimbări, numai că oamenii se cam tem de schimbare...

Dacă ai putea să alegi, cu ce personalitate din prezent sau din trecut ţi-ar plăcea să joci trei frame-uri şi de ce ?
Bună întrebare ! Unul ar fi Lance Armstrong – l-aş întreba ce l-a determinat să facă tot ceea ce a făcut. Al doilea ar fi Mike Tyson, doar aşa, ca să văd ce e în mintea aia a lui. Al treilea ar fi prietenul meu Billy Craven, care a murit astă-vară. De câte ori pierdeam câte un meci, el era mai supărat decât mine...

Ai remarcat vreo inovaţie care, deşi ar fi putut ajuta la dezvoltarea acestui sport, a fost blocată de WSA ?
Au existat o mulţime de idei bune care n-au primit acceptul WSA, dar asta nu înseamnă că ele n-ar avea valoare.

Ai anumite ritualuri-superstiţie înainte de meci ?
Nah, las lucrurile în voia lor.

Pronosticul finalei 2007 de la Crucible ?
Dacă eu o să fiu unul dintre cei doi, prea puţin îmi pasă cine va fi celălat !

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[vladch_93]

Sunt singurul fan al lui Ian de pe acest forum ?

_________________
A te enerva inseamna a te pedepsi pentru prostia altora !

Go Ian McCulloch !

[Clara White]

Sincer, nu cred, dar chiar dacă ar fi aşa, nu-ţi face probleme. Ian, om de calitate, aşa cum am mai spus (de exemplu : nu acceptă niciodată onorariu pentru meciurile demonstrative decât dacă realizează măcar un break de 100(+) ! ) merită din plin să aibă fani.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Ce a zis Ian în The Lancashire Evening Post de aseară :

“În legătură cu revenirea mea în Top 16, problema nu se pune dacă, ci când se va întâmpla acest lucru. În lume, nu există 16 jucători mai buni decât mine, iar ceea ce am păţit eu cu clasamentul în ultimele două sezoane m-a făcut încă şi mai puternic, şi mai hotărât să reintru în Top 16.

Acum [la Belfast], am un prim meci greu [cu Alan McManus], dar aşa am eu mereu noroc ! Parcă numai de asemenea meciuri am parte la începutul tuturor turneelor ! Ca adversar, Alan e dur ca o stâncă, dar mai are câte ceva de dovedit împotriva mea. Am mai jucat împreună şi palmaresul meu în aceste întâlniri e destul de bun. Şi el m-a învins pe mine de câteva ori, dar nu vreau să mă gândesc la asta. Trebuie să câştig meciul şi vom vedea ce se mai întâmplă după aceea. Mă bucur că o să joc cu el şi sper să fim la o masă televizată.”

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[vladch_93]

Multumesc mult pentru articol, Clara !
Ian este foarte optimist... Dar cum isi explica oare prestatia slaba de la Grand Prix ? Intr-adevar a avut si ghinion acolo, doua meciuri pierzandu-le in decisiv, iar unul dupa ce a condus cu 2 - 0. Dar a jucat prost, nereusind niciun break 100+. A avut insa 2 incercari de maxim...

_________________
A te enerva inseamna a te pedepsi pentru prostia altora !

Go Ian McCulloch !

[Lady Croft]

Merci Clara! :*

_________________
It all can be over in just one blink of an eye...but the memory will always remain in the mind! NEVER FORGETT...ALWAYS REMEMBER!
I  Snooker!
Laureată a Premiului Oscue - China Open 2011

[Clara White]

Ian în The Lancashire Evening Post de azi :

"N-am jucat strălucit, dar la sfârşit, Stephen trântea şi izbea de furios ce era, aşa că am crezut că mai am o şansă. Am avut mai multe, dar jocul nu mi-a mers bine. Sunt dezamăgit că am fost eliminat, dar tot m-am ales cu ceva : un premiu destul de bun şi nişte puncte destul de bune şi ele.

O să mă întorc în Top 16, nu care cumva să se-ndoiască cineva de asta ! La Telford, Stephen a fost mai în formă decât mine, că altfel îl învingeam. O să muncesc zdravăn în continuare şi după Crăciun o să fiu puternic şi gata de luptă."

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[vladch_93]

Optimist ca intotdeauna...

_________________
A te enerva inseamna a te pedepsi pentru prostia altora !

Go Ian McCulloch !

[AndreiCS]

Ati mai auzit ceva de starea de sanatate a lui Ian? Maine ar trebui sa joace in calificarile mastersului de la Shanghai

Sanatate!

[Clara White]

E bine, dar şi-a cam ieşit din mână...

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[vladch_93]

[Ocnenodis hg]

Este posibil ca la finele acestui sezon...
...competitional Ian McCulloch sa se inscrie,daca va voi,spre a-si da examenul de...corijenta la Q School deoarece dupa parerea are doar sanse teoretice de a reintra in Top 64 si mentine acolo pana atunci iar sa ramana in Main Tour prin intermediul Top 8 al turneelor PTC-EPTC nu are nici o sansa.
Nu trebuie uitat faptul ca singura sa mare performanta a fost terminarea sezonului 2004/2005 pe locul 16 dar in sezonul urmator nu a beneficiat de statutul de cap de serie deoarece campion mondial a iesit, curat ghinion,Shaun Murphy de pe locul...21!!!

[Clara White]

Fragmentele cele mai relevante dintr-un interviu recent, acordat de Ian lui Matt Huart :

Eşti mulţumit de felul în care îţi merge jocul în acest moment ? Sunt întotdeauna mulţumit de felul în care-mi merge jocul. Foarte rar mi se-ntâmplă să joc prost – nici nu-mi aduc aminte când a fost ultima oară când am jucat prost !... Glumesc, dar e aici şi ceva adevăr, mai ales că acum nivelul tuturor e atât de ridicat încât nu mai e suficient să joci bine ca să câştigi un meci.

Este oarecum neobişnuit că, după părerea majorităţii, cel mai bine ai jucat după ce ai trecut de 30 de ani, când ai ajuns de două ori în finalele unor turnee de puncte şi ai avut rezultate frumoase şi la Crucible, în anii 2004 şi 2005. Nu cred că abia atunci am jucat cel mai bine : am jucat foarte bine şi înainte de asta – la antrenamente, cel puţin. Doar că mi-am cam irosit primii vreo zece ani din carieră gândindu-mă că fac totul foarte bine când, de fapt, făceam totul foarte prost. Aveam un antrenor bun – Mick Caddy. Încă mai lucrez cu el, uneori, la rezolvarea unor mici probleme tehnice. Păcat că nu l-am întâlnit ceva mai devreme. Am şi un psiholog foarte bun, Graham Slater. Tare mi-aş fi dorit să-i am pe amândoi alături de mine încă de la începutul carierei. Faptul că am intrat în finala Openului britanic, în 2002, nu m-a mirat deloc. Pe atunci, făceam, zilnic, câte 9-10 breakuri de peste o sută, dar nu reuşeam asta şi în meciurile televizate.

De ce nu reuşeai ? Nu prea ştiu nici eu deşi, dacă-ţi aminteşti peste ce adversari nimeream, mai întotdeauna, în meciurile televizate, vezi că era vorba ori de Stephen Hendry, ori de John Higgins, ori de Ronnie O’Sullivan, adică tocmai jucătorii care, mai ales pentru cineva neobişnuit cu camerele TV, erau cel mai greu de învins. De fapt, prima mea victorie într-un meci televizat a fost una împotriva lui John Higgins şi asta ar cam spune ceva, nu-i aşa ?!...

Ce amintiri ai de la Campionatul mondial din 2005 ? De obicei, toată lumea îţi spune : „a, păi ai ajuns în semifinalele Campionatului mondial, înseamnă că ai jucat bine” şi aşa mai departe. Mda, în optimi, cu Mark Williams, chiar am jucat bine, dar în celelalte meciuri, nu prea. Îl bătusem pe Graeme Dott în şaisprezecimi şi, după ce am trecut de Mark Williams, am jucat, în sferturi, cu Alan McManus, şi el un jucător de mare, mare valoare. Unii căutau să mă încurajeze şi-mi ziceau că „trebuie să câştig” numai că Alan era atunci un adversar foarte greu de învins. Am avut noroc şi i-am luat câteva frame-uri pe care n-aş fi avut dreptul să i le iau şi aşa am ajuns să conduc cu 11-5 când, în realitate, un scor mai echitabil ar fi fost 9-7 sau chiar 8-8. Dacă însă te-ai detaşat la 11-5, celălalt nu mai poate să te ajungă şi soarta meciului e numai şi numai în mâinile tale. Îmi amintesc la fel de bine cât de dezamăgit am fost când am pierdut semifinala cu Matthew Stevens fiindcă, ştii, adevărul e că atunci când ajungi în semifinale, începi să crezi că ai şanse şi la titlu...

Şi atunci care au fost momentele cele mai importante ale carierei ? Alte finale, alte meciuri ? Nu, mă consider norocos că am avut un milion de meciuri care s-ar încadra în categoria de „momente importante”. La televizor, ca un făcut, parcă am apărut numai în partide stupide şi chinuite ! Ţin însă minte o închidere de masă, la Crucible, contra lui Graeme Dott, într-un decisiv în care fusesem condus cu 60-0 ca să câştig astfel meciul cu 10-9; sau alt moment, în Campionatul Regatului Unit : o victorie cu 9-8 asupra lui Peter Ebdon care, iniţial, se distanţase la 5-0. Plus meciul acela cu Mark Williams, la Campionatul mondial din 2005 : în sesiunea a doua, aş fi putut marca şi şase breakuri de peste o sută – n-am reuşit, cred, decât trei sau patru, dar am jucat fantastic. Prin urmare, vezi bine că „momentele importante” au fost numeroase, o mulţime de meciuri sau frame-uri de neuitat.

Dezamăgirea de după semifinala din 2005 a fost şi mai mare pentru că îţi asiguraseşi intrarea în Top 16, iar faptul că titlul i-a revenit lui Shaun te-a trimis din nou în calificări. Eu nu gândesc aşa. Situaţia mea n-a avut nimic de-a face cu victoria lui Shaun Murphy, de ce să leg un lucru de altul ?! Singurul fapt care m-a afectat în perioada respectivă a fost că, în vara de după acel Campionat mondial, am început să am probleme cu umărul, iar starea mea a continuat să se înrăutăţească.

Ce părere ai despre actualele schimbări din snooker ? Realitatea e că sportul nu are nimic de-a face cu pomana. Dacă eşti suficient de bun, poţi să-ţi câştigi existenţa şi cu snookerul. Eu n-am de ce să mă plâng, fiindcă, din punct de vedere financiar, acest sport a fost foarte, foarte generos cu mine. Ştiu că sunt unii jucători care n-au ajuns niciodată într-un meci televizat dar spun că ar trebui să primească mai mulţi bani şi chestii de genul ăsta. După părerea mea, seria PTC e foarte bună chiar dacă ar mai fi câteva îmbunătăţiri care i s-ar putea aduce, în special la turneele din afara Regatului. Tare mi-aş fi dorit ca PTC-urile astea să fi fost inventate acum zece ani, când eram şi eu mai sănătos şi jucam mai bine fiindcă ele sunt ceva de vis. Tot ce-şi poate dori un jucător e să aibă competiţii la care să participe şi astfel să se simtă un profesionist adevărat, iar PTC-urile tocmai asta ne oferă.

Nu demult, în seria PTC, ai avut un parcurs foarte bun. Ai ajuns în optimi după ce i-ai învins pe Marcus Campbell, Nigel Bond şi Tom Ford. Da, am ajuns în optimi, dar, ca să fiu sincer, în întâlnirile cu Marcus şi cu Nigel am un palmares foarte bun – cred că în faţa niciunuia dintre ei n-am pierdut decât o singură dată – însă la nivelul la care se joacă acum, într-o zi poţi să-ţi învingi adversarul cu 4-1, iar a doua zi să te învingă el pe tine cu acelaşi scor. Am câştigat trei meciuri şi după aceea, Andrew Higginson m-a învins la zero. Un scor cam dur mai ales că am punctat în fiecare frame şi au existat unele situaţii care ar fi putut să încline balanţa în favoarea mea. Numai că n-au înclinat-o, iar Andy s-a calificat în sferturi şi a şi câştigat turneul. Este un jucător excelent şi a jucat foarte, foarte bine.

Ai ieşit din Top 64 – pentru moment, cel puţin. Ce şanse crezi că ai să ramâi în Main Tour ? Ca să fiu sincer, asta nu mi se pare o chestiune de viaţă şi de moarte. Prima mea grijă e sănătatea, fiindcă nu cazi de pe locul 17 pe locul 64 decât dacă ceva nu merge bine la acest capitol. Am suferit două operaţii care nu m-au ajutat deloc aşa că, dacă rămân în Main Tour, e bine, iar dacă nu rămân, nu rămân şi gata. Repet, snookerul nu e o chestiune de viaţă şi de moarte. Nu-mi fac griji, dar asta nu înseamnă că n-o să-mi fructific şansele de a-mi păstra un loc în circuit.

E vorba despre problemele pe care le-ai avut cu gâtul şi umărul ? Da. Operaţiile la umăr n-au rezolvat problemele. Sunt sub tratament. Realitatea e că, dacă nu joc snooker, mă simt bine, dar dacă încep să mă antrenez, durerile reapar. Nu prea am ce face – trebuie să mă obişnuiesc şi să învăţ să le domin.

Lucrezi cu casa de pariuri William Hill. Am, într-adevăr, norocul de a lucra cu ei. Colaborez cu William Hill de patru sau cinci ani şi lucrurile merg din ce în ce mai bine. Pariurile m-au interesat dintotdeauna, mă pricep la tot ce ţine de ele şi a lucra cu o asemenea firmă care e una dintre cele mai mari din ţară înseamnă un privilegiu. Fac comentariu (pentru streaming) – mai ales la snooker şi la darts. Felul în care cotele se schimbă de la o clipă la alta e absolut fascinant. Încerc să le fiu de folos pariorilor prin analizele şi pronosticurile mele. În general, mă ascultă cam 20 000 de oameni şi-mi face plăcere să ştiu că i-am ajutat să câştige ceva bani.

În afară de asta, întotdeauna am fost invitat să susţin multe meciuri demonstrative şi să vorbesc la foarte multe seri festive organizate în cercurile oamenilor de afaceri. Colaborez cu un număr destul de mare de firme doritoare să-şi facă publicitate prin logo-urile pe care jucătorii le poartă pe vestă şi caut să le direcţionez sponsorizările către snookeriştii tineri şi foarte tineri. Am avut câteva rezultate extrem de mulţumitoare în acest sens.

Uite ce este : mă simt fericit, iar ăsta chiar că e un mare privilegiu. Există o mulţime de jucători care se află la finalul carierei şi nu par să fi acumulat decât regrete. Eu n-am regrete şi n-o să am nici dacă ies din Main Tour. Chiar dacă nu mai pot participa la turnee, continui şi acum să câştig o grămadă de bani din snooker – mai mulţi decât vor câştiga alţii în întreaga lor existenţă. Am fost jucător profesionist timp de 20 de ani, am avut o carieră frumoasă şi sunt ocupat până peste cap cu toate aceste alte activităţi, iar din punct de vedere financiar, prezenţa în Main Tour nu reprezintă pentru mine o necesitate. Asa că, dacă ies din circuitul profesionist, nu am de gând să mă înscriu la Q-School. Ce rost ar avea ?! Din moment ce nu mai sunt suficient de bun ca să-mi păstrez acest loc, de ce aş încerca să-l recapăt ?! Nu sunt un visător. Ştiu că există şi unii jucători care se agaţă cu disperare de statutul de profesionist numai pentru că au nevoie de bani. Din fericire, eu nu mă aflu într-o asemenea situaţie. Dar chiar dacă aş rămâne în Main Tour, sănătatea mea nu mai e ce a fost şi am doi copii mici. Nu vreau să mai fac o altă operaţie la umăr fiindcă risc să rămân complet anchilozat şi să nu mai fiu în stare să-i îmbrăţişez. Am muncit din greu timp de 20 de ani, acum vreau să mă bucur de ei şi de copilăria lor.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen