Meciuri şi rezultate

[Clara White]

* Readucerea în actualitate a acestui turneu trezeşte multe nostalgii între iubitorii snookerului din arhipelagul Graţioasei-Sale Majestăţi, pentru că mare a fost rolul jucat de aceste meciuri-blitz în formarea unui public avizat şi în fidelizarea lui. Dar … el a marcat totodată şi ingerinţa televiziunii în snooker. Pe de o parte, mare sprijin, pe de alta, începutul unui drum care se continuă, după părerea mea, într-un mod periculos cu impunerea experimentală (din motive strict comerciale) a regulii celor 25 de secunde în Premier League.

Primul “episod” din POT BLACK a apărut pe ecranele BBC în seara de 23 iulie 1969. Se căuta un gen de emisiune care să pună în valoare nou-creata televiziune în culori, iar snookerul reprezenta alegerea ideală – colorat, ieftin, spectaculos. Cotele de audienţă s-au ridicat astronomic, iar seria a continuat - câte un meci de circa 26 de minute pe săptămână. Acum, toate meciurile se vor desfăşura într-o singură zi. Ceea ce n-ar trebui să însemne că turneul n-ar putea fi repetat de câteva ori pe sezon. Deşi de dragul vitezei (de reacţie) se sacrifică mult din savoarea "substanţei intelectuale" a snookerului şi sunt avantajaţi mai degrabă sprinterii decât fondiştii, ba chiar mai degrabă norocoşii momentului, tot e bine că mai există un event în calendarul cam sărac al sezonului ...


* Învingători - Finalişti - Scoruri

[* 1 singur frame; ** Punctaj cumulat a 2 frames; *** Best of 3 frames]

1969 – Învingător : Ray Reardon; Finalist : John Spencer; Scor : 88-29*
1970 – John Spencer; Ray Reardon; 88-27*
1971 – John Spencer; Fred Davis; 61-40*
1972 – Eddie Charlton; Ray Reardon; 75-43*
1973 – Eddie Charlton; Rex Williams; 93-33*
1974 – Graham Miles; John Spencer; 147-86**
1975 – Graham Miles; Dennis Taylor; 81-27*
1976 – John Spencer; Dennis Taylor; 69-42*
1977 – Perrie Mans; Doug Mountjoy; 90-21*
1978 – Doug Mountjoy; Graham Miles; 2-1***
1979 – Ray Reardon; Doug Mountjoy; 2-1***
1980 – Eddie Charlton; Ray Reardon; 2-1***
1981 – Cliff Thorburn; Jim Wych 2-0 ***
1982 – Steve Davis; Eddie Charlton; 2-0***
1983 – Steve Davis; Ray Reardon; 2-0***
1984 – Terry Griffiths; John Spencer; 2-1***
1985 – Doug Mountjoy; Jimmy White; 2-0***
1986 – Jimmy White; Kirk Stevens; 2-0***
1991 – Steve Davis; Stephen Hendry; 2-1***

* Cei aleşi pentru POT BLACK 2005 sunt : RONNIE O'SULLIVAN, STEPHEN HENDRY, JOHN HIGGINS, JIMMY WHITE, SHAUN MURPHY, STEPHEN MAGUIRE, MATTHEW STEVENS şi PAUL HUNTER.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

MECIURILE - 29 octombrie

Iată ce au scos din urnă Steve Davis şi John Parrott :

Sferturi

Stephen Maguire - John Higgins 5-64(36)
Shaun Murphy - Jimmy White 120(111)*-2
Stephen Hendry - Matthew Stevens 40(38 )-73(26)
Ronnie O'Sullivan - Paul Hunter 44(28 )-56(27)


Semifinale

John Higgins - Shaun Murphy 49(36)-71(71)
Matthew Stevens - Paul Hunter 96(65)-7


FINALA

SHAUN MURPHY - MATTHEW STEVENS 27-53


* Breakul de 111 al lui Shaun este cel mai mare din istoria POT BLACK.

Celelalte breakuri 100(+) de la Pot Black :
Eddie Charlton (1973) - 110
Jimmy White (1986) - 106
Doug Mountjoy (1978) - 101


CAMPIONUL POT BLACK 2005 MATTHEW STEVENS

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen