Epic final!
Se cuvine toată aprecierea din lume pentru ce a făcut Mark Williams, acest Campionat Mondial fiind încununarea a ceea ce s-a întâmplat în ultimele 12 luni!
Oarecum ciudat, dar John Higgins este omul datorită căruia m-am îndrăgostit de acest sport acum vreo 15 ani de zile, fix în sezonul la sfârșitul căruia Mark câștiga al doilea său titlu mondial.
Probabil cel mai frumos moment (pentru mine) a fost break-ul câștigător din frame-ul 34, un break a cărui caracterizare (făcută chiar de Mark, imediat după meci) spune totul: [...] I've missed the pink to won the frame, but I don't know where that other break came after that...
Se pare că unele break-urile de 69 de puncte sunt făcute pur și simplu pentru a intra în istorie (să ne aducem aminte de Alex Higgins vs Jimmy White).
Este finala unei generații de jucători excepționali, care se reinventează și rămân pe cele mai înalte culmi pentru decenii de-a rândul. Da, vârsta este doar un număr când pasiunea, munca, dăruirea, sacrificiile și încrederea în sine înalță ființa umană dincolo de tiparele obișnuinței.
Este snooker-ul total care continuă să fascineze o mulțime de oameni, o combinație perfectă de gândire tactică, realizări tehnice și inexplicabilă putere mentală.
This is the SNOOKER that I love! Povestea continuă...
_________________
"That's inches away from being millimetre perfect." (Ted Lowe)