Clara White Administrator
Data înscrierii: 21/Noi/2004 Mesaje: 20253 Locație: Snookerland
|
Trimis: Dum 6 Aug 2006, 20:12 Titlul subiectului: |
|
|
Interviu publicat de UK Poker News, în două "episoade", pe 2 și pe 5 august.
UKPN : Bun venit, Steve și-ți mulțumesc pentru că stai de vorbă cu noi, cei de la UK Poker News.
Steve : Cu plăcere.
UKPN : Ne aflăm aici, la World Series of Poker, în Las Vegas, unde ai venit din partea firmei Ladbrokes Poker. Cum de ai ajuns să-i reprezinți ?
Steve : Totul a început acum vreo cinci sau șase ani, când Barry Hearn, managerul meu din lumea snookerului, s-a implicat în pokerul devenit sport televizat și a lansat turneul Poker Million, la Sky TV. Ca urmare, Ladbrokes și Poker Million s-au asociat, iar eu am început să joc pe internet. Unul dintre motivele pentru care am făcut acest lucru a fost că mă văzusem înscris într-a doua ediție a turneului Poker Million, ca participant din categoria celebrităților, ca amator, adică, dar am avut norocul de a câștiga seria mea, unde mai jucaseră, între alții, Devilfish și Roy Brindley. Pe atunci, Roy era chiar reprezentantul firmei Ladbrokes, dar în acel moment habar n–aveam de asta !
Și, după cum îți spun, i-am eliminat pe doi dintre profesioniștii de la masa mea. Ah, da, mai era acolo și Bruno Fitoussi, îți dai seama ?!... Ce vrei mai mult de-atât ?!... Era o masă formidabilă, iar cel care a câștigat am fost tocmai eu !!!... Partida a fost filmată, se filmau toate mesele, numai că am avut de așteptat cam două luni-două luni și ceva până la finala transmisă direct. În timpul ăsta, am încercat să învăț și eu ca lumea jocul și de aceea am început să intru în turneele de pe net. Nu mi-a trebuit mult și am devenit dependent, cu toate că până atunci nu-mi dădusem seama ce joc extraordinar e pokerul.
UKPN : Ai reușit să supraviețuiești primei zile a acestei competiții. Este prima ta prezență la un event WSOP ? Cum ai descrie unele dintre momentele-cheie ?
Steve : Cred că oferta celor de la Ladbrokes a fost foarte bună, pentru că au inclus un pre-event cu premii de doar 1 500 de dolari, așa, ca să-ți faci o idee despre turneul mare, să iei pulsul competiției și să te simți în mijlocul evenimentelor. La acest prim turneu de 1 500 de dolari au participat vreo 2 800 de jucători – un antrenament foarte bun. Foarte bună și ideea de a le oferi șansa unei competiții-aperitiv.
Da, e prima oară când vin la WSOP – sper că nu și ultima. O să fie un tam-tam din ce în ce mai mare în jurul turneului și cu toate că nu toată lumea e de acord cu mine, eu cred că el se va dezvolta și va deveni tot mai important. Cât despre momentele-cheie ale zilei de ieri, pot să spun că mi-am pierdut jumătate din jetoane lansându-mă cu popii mei în dueluri cu alți jucători care aveau în mână ditamai așii !... Am încercat să fac o cacealma, dar tipul a plusat și am rămas de căruță. Dacă aș fi avut destul curaj s-o țin pe-a mea, poate i-aș fi luat banii, dar m-am pierdut cu firea pe la jumătatea drumului... Am auzit cum ceilalți au scos un mare oftat de ușurare !... Nu mi-am arătat popii, dar ei știau ce am. Parcă-i și auzeam spunându-și : “Păi, ce altceva poa’ să fi avut ?!... Sau fo’ damă c-un as și-a fost așa de prost c-a pus pe ele atâția bani ?!...” Mi se cam învârtea capul și m-am simțit ca amețit cel puțin o jumătate de oră după aceea ! Tare rău mi-a părut ! Ce idiot am fost !... De ce n-oi fi cerut și eu mai mult ca să-l fac să-mi arate ce are ?!...
După încă vreo două cacealmale bune, ajunsesem să mă refac la vreo 10 000. Am rămas la 10 000 o veșnicie. Pe urmă, am pierdut 3 000 cu un as și-un popă, fiindcă am cerut mult și nu mai avea cine să-mi dea banii. De ce-oi fi făcut chestia asta, nu știu. A fost o mână groaznic de proastă !...
După aceea, m-am repezit la vreo doi tipi și am revenit la suma de 10-11 000. Unul dintre tipii cărora le luasem banii m-a plusat. Eu iarăși n-aveam decât un popă și un as. Am mers, am plusat și eu la 4 500 și el a cedat. Mi-am zis că iar am făcut-o ! Nu-mi venea a crede ! Mi-aș fi putut pune toți banii, dar n-am avut curaj, pentru că celălalt era un jucător destul de bun. Ce prost am fost că n-am riscat, de ce n-am continuat să plusez ?!... Ce de bani am pierdut numai din cauză că n-am îndrăznit să intru mai tare-n el !...
Pe urmă, am avut niște perechi, iarăși popi cu ași. Cineva a plusat, eu la fel și gata, n-am mai șovăit – el avea dame și așa am câștigat. Apoi am primit cărți proaste – un valet, un nouar, un decar, numai că îndată mi-au intrat un optar și o damă și gata chinta ! Ce să-mi mai facă ?!... El s-a ridicat de la masă, iar eu ... m-am ridicat la 14 000 !... Chiar spre sfârșitul zilei, tipul din stânga mea, care câștigase și el, dar mai puțin decât mine, a spus că e cazul să-și dubleze suma. Tocmai atunci, cineva a plusat pe nu mai știu ce. Eu aveam două dame. Simțisem că ritmul jocului crescuse, fiindcă oamenii se grăbeau să acumuleze cât mai multe jetoane, așa că m-am lansat cu alea două dame pe toți 14 000. Cel din stânga mi-a zis că tot asta avusese și el de gând să facă. Mi s-a părut interesant, mai ales dacă avea popi sau ași, mă rog, așa da, mai zic și eu că poți să-ți pui toți banii. Speram totuși că n-are decât cel mult valeți !!!... L-a terminat pe cel care plusase și am rămas noi doi. El avea într-adevăr popi și ași, eu cu cele două dame, dar mi-au intrat o damă și doi valeți și-uite c-am făcut un ful !!!... Bum-bum-pac, 23 000 de dolari !!!... Încă vreo două-trei mâni și seara a fost gata : am aplaudat și am strigat cu toții – adică, mă rog, cei care supraviețuisem primei zile ! Fantastic !
De fapt, cred că a fost îngrozitor de greu. Știu să pare o prostie, dar chestia cu pauzele de mers la toaletă a fost cumplită. Se bea foarte multă apă și-ți trebuie o vezică de fier, nu altceva !... Într-un meci de snooker, ai voie să pleci la cabină din 20 în 20 de minute. Dacă e un joc mai lung, ai de răbdat cel mult 40 de minute. Dar aici, stai pe scaun două ore și tot bei și iar bei apă !!!... Nu care cumva să-i treacă prin minte cuiva să ia o cafea sau un whisky, că trebuie să se ceară afară tot timpul ! Groaznic !...
UKPN : Lăsând la o parte propria ta performanță, ce părere ai despre experiența pe care o constituie acest turneu ?
Steve : Am auzit pe unii dintre jucători plângându-se de câte un lucru sau altul. Așa e de obicei, iar dacă-i întrebi pe organizatori, o să-ți spună că nu poți mulțumi chiar pe toată lumea. E clar că ei fac tot ceea ce e posibil ca să satisfacă cerințele tuturor. Am înțeles că ziariștilor nu le place accesul limitat pe care-l au în sală. Toți încearcă să rezolve problemele în modul cel mai bun, dar se mai împiedică unii de alții. Oricum, de obicei auzi doar părerea uneia dintre părți, dar cred că așa se întâmplă întotdeauna. Impresia mea generală e că se lucrează eficient. Probabil că munca de organizare a fost un adevărat coșmar logistic. Latura de spectacol e impresionantă. Asta arată ce dimensiuni va căpăta acest event. Totuși, nu-mi place accentul care s-a pus pe elementul sexy. Știu că pokerul este un joc preponderent masculin, dar cred că exagerarea e supărătoare. Fanii pokerului n-au nevoie de așa ceva. Nu spun că s-a greșit, pe aici cam ăsta-i stilul, însă dacă vii cu soția sau cu prietena și vezi tipe în ținută sumară și-n poze indecente, nu e OK. N-avem nevoie de așa ceva. Dacă vrei să faci reclamă de genul ăsta, n-ai decât să găsești o formă publicitară mai subtilă. În afară de acest aspect, impresia e foarte bună.
UKPN : Care a fost prima ta experiență în poker ?
Steve : Prima dată am venit la Las Vegas cu Barry Hearn, care abia începuse să se intereseze de acest joc, nu numai ca să-l aducă în televiziune, ci și în calitate de jucător. Mi-a spus : “Trebuie să vii și tu, stăm vreo două zile. Eu am câteva întâlniri de afaceri, dar o să jucăm și ceva poker.” I-am răspuns că nici măcar nu cunosc regulile de bază ale pokerului. “Nu contează,” zice, “am eu o carte. Poți s-o citești în avion.” Și am plecat spre Las Vegas. Am stat la MGM două zile și am jucat la Bellagio. Mă rog, dar înainte de asta, când ajunsesem pe aeroport ca să luăm avionul spre State, l-am întrebat unde-i cartea. “Ah”, zice, “păi, e-n valiză, dar stai liniștit că după ce ajungem, poți s-o citești în taxi, până la hotel. Poți să cumperi o grămadă de cărți și de acolo.”
Ajungem la aeroportul din Las Vegas și de acolo, repede la hotel. “Dă-mi cartea”, îi spun. “Uite ce,” zice, “acum n-avem timp. Hai să mergem la Bellagio, să jucăm.” Ne-am dus la Bellagio. Abia aștepta să se așeze la o masă. Era ca un copil într-o cofetărie ! S-a dus la șeful de sală și i-a spus că vrea o masă “la limită 30-60”. Sigur că e un joc mare, dar de unde să știu eu ce-i aia “la limită 30-60” ?!... Tipul spune “Da, domnule. Sigur, domnule, avem un loc la masa din colț“. Barry o ia într-acolo și-i aruncă peste umăr : “Ah, da ! Și încă un loc pentru prietenul meu, te rog !” Omul răspunde că are un loc la o masă “de 15-30”. “Pentru el e destul și atât,” zice Barry și-o ia din loc, cu un “Pa !” grăbit.
Ajung la masă – prima masă de poker pe care o văzusem în viața mea !!!... Fusesem aruncat în mijlocul rechinilor !!!... Ce emoții am avut ! Ce-mi mai tremurau mâinile ! Mă uitam tot timpul la cărți și le vedeam ca prin ceață ! Încet-încet, am pierdut toți banii pe care-i aveam la mine. La un moment dat, a venit Barry – după ce-și pierduse și el toți banii ! M-a bătut pe umăr și mi-a spus : “Hai să mergem să mâncăm ceva.” Dar aveam în mână un nouar de pică și mi-au intrat imediat o damă, un valet și nu mai știu ce. Nu zic nimic, nu mișc, nu știu cum ar trebui să procedez, dar simt că am cele mai bune cărți de la masă și habar n-am ce să fac cu ele, așa că fac și eu ce i-am văzut pe ceilalți făcând, adică mă anunț și ceilalți încep să pluseze. Îi imit. Lângă mine era un chinez, care ridica potul plusând și iar plusând, până a venit din nou rândul meu și eu am continuat. Din cauza nervilor ! Când am pus cărțile jos, chinezul m-a scuipat !!! Nu înțelegea cu ce plusasem ! Am recâștigat toti cei 500 de dolari pe care-i pierdusem și încă dintr-o singură mână ! Barry mi-a zis : “Gata, băiete, hai să mergem !”, după care a adunat banii. Cei de la masă protestau și-mi spuneau să vin înapoi. Asta a fost prima mea experiență cu pokerul.
A doua zi, m-am dus la masa de 1-2. Șeful de sală m-a întrebat dacă nu vreau un loc la 15-30, dar i-am zis că nu, eu vreau să învăț jocul și l-am întrebat unde să mă așez și care-i masa cea mai “mică”. Cea de 1-2, dar de ea nu se ocupa el, așa că am ajuns într-un colț, laolaltă cu câteva loaze de prin partea locului. La început, am pierdut 200 de dolari, ceea ce era în sine o realizare, fiindcă se pot pot pierde o groază de bani și la 1-2. Mai rămăsesem cu vreo 20 de dolari și l-am auzit pe unul dintre cei de la masă spunându-i altuia că aproape m-a curățat. Mi-a sărit țandăra. Al dracului ticălos, mi-am zis, eu vin aici ca să-nvăț și ăștia mă-nghit cu fulgi cu tot !...
UKPN : Cum te numeri printre marii jucători de snooker care sunt și jucători de poker, crezi că există o legătură între aceste două domenii ? Este ceva anume care îi predispune pe snookeriști la a deveni pokeriști ?
Steve : Cred că într-un sport ca snookerul, care este static și tacticizat, acționezi pe baza unui sistem de analiză-decizie care seamănă cu cel din poker. Stai și te gândești dacă să te lansezi într-o lovitură sau să aștepți o ocazie mai bună; treci în revistă seria de lovituri de siguranță ca s-o alegi pe cea mai potrivită; optezi pentru un joc mai agresiv sau mai prudent. Unii jucători merg pe opțiunea negativă, în timp ce alții aleg atacul, adică ai pe de o parte, agresivii sau curajoșii, iar pe de alta, defensivii mai calculați și mai temperați. Două categorii diferite.
În afară de asta, pokerul este un joc pur mental în sensul că nu există un demers de natură mecanică, așa cum e în snooker, unde te întrebuințezi și fizic. Pe de altă parte, probabil că dacă-ți place să joci snooker înseamnă că-ți place să joci pur și simplu, adică îți place competiția și poți să abordezi orice tip de joc : înveți regulile, studiezi tactica, te incită ideea luptei, așa că poate din motivul ăsta există atâția jucători de snooker care se descurcă destul de bine și la poker.
La început, noi, snookeriștii, am fost invitați la turneele de poker în calitate de celebrități. Așa mi s-a întâmplat și mie. Am trecut la jocul online pe un calculator din camera presei, la nu mai știu ce turneu, pentru că eram în zi liberă. Ceilalți treceau pe lângă mine și mă-ntrebau ce fac acolo. Asta a fost acum vreo cinci ani, era cu mult înainte de actualul avânt exploziv al pokerului. Din aproape în aproape, am ajuns la Poker Million...
UKPN : Cu riscul de a ne atrage mânia celorlalți jucători de snooker, te rog să-mi spui care dintre ei e cel mai bun pokerist.
Steve : Eh, nu prea cred că știu suficient poker ca să fac aprecieri asupra jucătorilor !... Dacă e vorba de succes, Jimmy White a câștigat turneul Poker Million chiar la ediția la care am participat și eu, dar cei care i-au văzut cărțile au spus c-a avut noroc. Matthew Stevens a luat și el o grămadă de bani la niște turnee televizate și am impresia că e considerat un jucător de poker destul de bun. Mie-mi place cum joacă Mark Williams – are atitudinea cea mai combativă și mi-e întotdeauna greu să-l am ca adversar când încingem câte un poker, în zilele libere de la turneele de snooker. Nu citești nimic pe fața lui și nu-l ghicești niciodată când se aruncă la cacealma. Stephen Hendry joacă poker c-o încrâncenare de tigru rănit. Dacă-l învingi mai categoric, face explozie ! Adevărul e că suntem toți în stadiul în care abia învățăm să jucăm ca lumea. Probabil că în această etapă cel mai înțelept e să nu ne considerăm niște pokeriști chiar așa de mari !...
UKPN : Ce loc ai spună că ocupă pokerul în preocupările tale, în raport cu snookerul și biliardul ?
Steve : Eu mă consider un jucător de snooker. Nu sunt nici jucător de biliard, nici jucător de poker. În poker, sunt doar un novice plin de entuziasm, iar cu biliardul îmi fac de lucru de dragul câtorva turnee televizate, cum ar fi Cupa Mosconi și altele de acest fel.
Pentru mine, chestia cu pokerul trebuie să rămână exact în stadiul în care e – adică o să rămân un fan. Înțelegi ce vreau să zic : o să particip la turnee ca ăsta de acum, o să citesc reviste de specialitate, o să mai și pariez pe ici pe colo. Dacă vine cineva și-mi spune „Uite, ăsta-i cel mai nou joc de poker pe computer,” o să-l cumpăr, o să cumpăr și câte cărți despre poker o să găsesc – am deja o grămadă : vreo 15 am luat numai de când sunt aici, la Las Vegas ! O să le pun frumos pe raft, o să mă uit la ele cu plăcere, dar dacă o să le citesc vreodată pe toate, asta-i altă problemă...
Realitatea e că nu sunt altceva decât un fan ca toți ceilalți. Stau și eu pe-aici cu ochii pe marii jucători, asta-i tot. Mai vine câte unul și mă-ntreabă dacă vreau un tricou promoțional, îi zic, „Da, dă-l încoace !” dar, sincer să fiu, prefer ca lucrurile să se oprească la stadiul ăsta. Nu pot să sufăr să fiu considerat un jucător de poker pentru că există ceva în mine care-mi spune că asta nu-i chiar în regulă. Chiar dacă aș avea, brusc, un mare succes la jocul ăsta, tot n-ar fi corect să se spună că sunt un jucător de poker, fiindcă n-am suficientă experiență ca să merit un asemenea succes. Poate că, într-o zi, o să mă pot descurca bine într-un turneu sau altul, însă chiar și atunci aș fi conștient că nu mi-am câștigat dreptul la victorie așa cum trebuie, adică în timp și prin muncă. În snooker tot așa e – trebuie să muncești și iar să muncești – la trofee nu se ajunge luând-o pe scurtătură !... Sigur că e nevoie de talent, dar vreau să cred că cine devine campion este un om care-și merită titlul, pentru că l-a câștigat prin efort și prin disciplină și nimeni nu poate veni să-i spună c-a învins fiindcă a avut noroc. Dacă, de exemplu, eu aș fi cel care câștigă turneul ăsta, toată lumea ar zice, pe bună dreptate, c-a fost numai și numai datorită unui noroc chior. Altfel cum ar putea câștiga aici un jucător de snooker care a dat cu nasul de poker abia în urmă cu cinci ani ?!... Nici n-ar fi corect să câștig, așa că prefer să fiu un simplu fan plin de entuziasm...
UKPN : Din câtă experiență ai acumulat până acum, care dintre jucătorii de poker ți-a făcut o impresie mai puternică ?
Steve : Păi, n-am prea fost prin preajma marilor ași. De jucat, am jucat cu foarte puțini dintre profesioniști. În orice caz, e plăcut să-i vezi cât de bine se simt la masa de poker – nu ca mine ! În turneul ăsta, am jucat cu câțiva tipi, mă uitam așa la ei și-mi spuneam „Mda, e clar că ați mai fost pe-aici ! Oricine ați fi voi și oricum v-o fi chemând, se vede că păreți mult mai în largul vostru decât mine !”
Am jucat cu Devilfish, Roy Brindley și Bruno Fitoussi. Stai, să-mi amintesc : am stat lângă un irlandez care a câștigat Seria mondială – Neil Furlong. Nu cred că știu atâta poker ca să-ți pot răspunde. Doar că-ți face plăcere să-i vezi siguri pe ei și relaxați. Recent, am și comentat poker – la câteva dintre turneele organizate de Matchroom Sport. E fantastic să urmărești jucătorii. N-aș zice că m–a impresionat unul anume – sau nu numai unul singur ! Nu l-am văzut niciodată jucând pe Tony G, de exemplu. Îmi place Tony, cu toate că are imaginea aia de vedetă plină de hachițe. În realitate, e un tip foarte simpatic. E interesant cum ți se schimbă personalitatea atunci când ieși pe scenă, pentru că și masa de poker tot o scenă este ! Atâta timp cât n-ai de-a face cu mitocănii și dacă oamenii mai au și un dram de umor, totul merge strună.
UKPN : Mulțumesc, Steve și mult noroc mai departe, în turneu !
Steve : Mulțumesc pentru urare ! E clar că am nevoie de mult noroc. Ziua a doua o să fie grea. Intru cu jetoane în valoare de 23 000 de dolari !.... O să vedem ce-o să fie...
_________________ Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen
|
|