John Higgins

[Clara White]

Felicitări, Porcelain-Higgo şi pentru meci, şi pentru vestimentaţie ! Ian McCulloch ar fi trebuit să-şi dea seama din start că situaţia urma într-adevăr să devină albastră. 8)

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Mrs. Hendry]

Am sa postez si eu la acest subiect, din moment ce si tu l-ai felicitat aici.
Frumos a jucat John. E o reala placere sa-l urmaresti, intregistrat sau nu.
Ian pare a nu fi fost in forma iar John pare exactly the opposite.
Si-ash mai zice eu mai multe, dar mi-e teama ca nu pot transpune chiar totul aici...
Bravo, Higgie! Pentru calitatea jocului si pentru tot!

_________________
"Luck is an offensive, abhorrent concept. The idea that there is a force in the universe tilting events in your favor or against it is ridiculous." ~ Sherlock Holmes ~ Elementary

[CristinaRo]

[Aura]

Cred ca au dat meciul azi la pranz nu? Pacat ca n-am fost acasa. Mi-e asa dor si de Higgi. Oricum bine ca mai am sansa sa-l vad. Felicitari pentru meci !


* Am vazut si eu vesta albastra intr-o poza. Foarte classy..si Higgi dragut ca-ntotdeauna.

_________________
"I want to make the balls talk, that's what it is all about." Ronnie

[Clara White]

[Clara White]

Luni dimineaţa, la câteva ore după victoria alb pe verde a cavalerului albastru asupra celui negru, învingătorul "se afla" mai mult la Guild Hall decât în drum spre Scoţia sau stând de vorbă cu băieţii de la The Heraldşi de la The Daily Record. „Încă nu reuşesc să conştientizez ceea ce s-a întâmplat – încă nu-mi vine să cred cât de bine am jucat !... Sigur că am câştigat un campionat mondial [1998 – finalist Ken Doherty, scor 18-12], dar cred că de fapt niciodată n-am mai jucat atât de bine ca aseară. Dacă ţin seama de calitatea adversarului şi adaug nivelul snookerului jucat de mine, trebuie să trag concluzia că acesta este punctul maxim al performanţelor pe care le-am realizat de la începutul carierei mele şi până în prezent. Cred că sunt un jucător mai bun decât eram în 1998, iar dacă pentru moment ocup doar locul 6, această situaţie din clasament nu reflectă chiar aşa de corect realitatea. O’Sullivan a câştigat fără prea mare efort ultimele noastre 4 meciuri. Probabil începuse să creadă că-şi poate permite să greşească şi că eu n-o să fiu în stare să-l pedepsesc pentru asemenea greşeli, dar duminică am schimbat datele problemei. Meciul de ieri trebuie să i se fi imprimat în minte, iar data viitoare când o să mai jucăm n-o să mai fie tentat să mă subestimeze. Este o victorie psihologică importantă.”

În februarie trecut, la Masters, John îşi aminteşte că fusese şocat de înfrângerea suferită. "După meciul acela am stat de vorbă cu Jimmy şi i-am spus că Ronnie a devenit o maşinărie de trimis bilele în buzunare şi că nu pot să-i fac faţă. Jimmy m-a încurajat şi mi-a spus că pot foarte bine să-i fac faţă lui Ronnie şi că eram doar demoralizat de pierderea finalei. Dar eu parcă tot nu mă credeam capabil de aşa ceva. Mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit şi că snookerul este unul dintre acele sporturi unde, dacă eşti în mare formă, adversarul pur şi simplu nu are nimic de făcut !..."

Bineînţeles că habar n-avea că uitase să dea mâna cu Ronnie O’Sullivan la sfârşitul primei sesiuni. „Câţiva prieteni mi-au telefonat ca să mă-ntrebe dacă se întâmplase ceva sau dacă existau resentimente între noi. Abia atunci mi-am dat seama. I-am cerut scuze înainte se sesiunea de seară şi m-a înţeles.”

Absenţa rezultatelor cu adevărat satisfăcătoare din ultimele sezoane se explică, zice Higgie, prin schimbarea priorităţilor (pe primul plan au trecut copiii) şi a tehnicii. „În ultimii câţiva ani nu prea mi-a stat capul la snooker. Am făcut şi câteva schimbări de ordin tehnic – schimbări pe care ar fi trebuit să le fac de multă vreme. La mesele din competiţii, postavul este acum atât de rapid încât reacţia bilei albe se obţine fără un efort prea mare. Tacul meu era prea lung. Nu mă ajuta să intru în ritm. În ultimul an, uitându-mă şi la alţi jucători şi remarcând în ce mod făceau corp comun şi compact cu tacul în momentul loviturii, am hotărât să mi-l scurtez pe al meu.”

În legătură cu golul lăsat de retragerea forţată a sponsorilor din industria tutunului şi toate consecinţele triste ale acestei situaţii, între care reducerea numărului de turnee şi, implicit, explicabila nemulţumire a jucătorilor, Higgie recunoaşte că e „intrigat” de ideea umplerii intervalelor dintre eventurile de snooker cu participări la competiţii de biliard – mai ales acum, când splendida sa victorie de la Preston i-a amplificat dorinţa de a practica sportul care i-a adus o asemenea satisfacţie – dar recunoaşte şi că, de exemplu pentru el (care nu figurează pe lista celor 7 din Ligă), până la următorul mare turneu mai e mult. „Dacă vor continua să existe întreruperi de lungă durată ale sezonului, s-ar putea să mă implic şi eu în biliard. Următorul turneu e în decembrie. E puţin cam neplăcut să ai o perioadă inactivă atât de lungă, dar mă antrenez 5-6 zile pe săptămână. E şi mai greu dacă nu ai prea mult succes, însă victoria de ieri constituie un stimulent puternic şi-mi ridică mult moralul.”

Higgie e de părere că în general situaţia din snooker „a depăşit momentul cel mai greu” şi că avem motive să privim viitorul cu mai mult optimism. Aurită fie-ţi guriţa, Cavalerule Albastru !...

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Lady Croft]

Sunt curioasa. Dak Higgie joaca asha de bine(bine, e putzin spus).....shi se mentzine in forma asta(excelenta) pana la Campionatul Mondial....ar exista oare shanse sa-l detroneze pe Shaun Murphy. Shaun oricum nu cred ca va reushi sa-shi apere titlul(Never say never ), dar dupa cum a jucat la GP.....breathtakin'(aici ma refer la Higgie). Nu putem spune de pe acum ce se va intampla la campionat...dar eu una m-ash bucura ENORM dak John ar reushi sa devina(din nou) campion mondial! Pana la Campionatul Mondial e cale luuuuuunga....dar eu nu mai am rabdare. . Sper ca acesta sa fie anul lui Higgie.

_________________
It all can be over in just one blink of an eye...but the memory will always remain in the mind! NEVER FORGETT...ALWAYS REMEMBER!
I  Snooker!
Laureată a Premiului Oscue - China Open 2011

[Clara White]

În The Sunday Times de azi, un articol care m-a impresionat : Idolii idolilor – John HIGGINS despre Paul McSTAY

Mai întâi, "două" vorbe despre idolul lui HIGGO : Paul McStay, supranumit Maestro, acum în vârstă de 41 de ani, nu a jucat niciodată pentru o altă echipă decât Celtic Glasgow. (Bineînţeles, cariera lui şi-a atins apogeul înainte de actuala epocă în care jucătorii sunt vânduţi & cumpăraţi precum altădată sclavii-gladiatori – cu imensa deosebire că aceia erau săraci !) A debutat în echipă la 17 ani, a fost titular în naţionala Scoţiei de 76 de ori şi a participat la două campionate mondiale – 1986 şi 1990. În 1992, a refuzat contractele tentante oferite de câteva mari cluburi italiene. S-a retras din activitate în 1997.

HIGGO : "Fotbalul a început să mă intereseze pe când eram în şcoala secundară – o perioadă în care prietenii mei şi cu mine ne duceam să vedem fiecare meci jucat de Celtic la Parkhead. Pe atunci, cei de la Rangers abia îşi începuseră dominaţia asupra fotbalului scoţian şi aveau să câştige 9 titluri unul după altul, aşa că nu era cel mai bun moment ca să devii un suporter al Celtic-ului. Dar Paul McStay se singulariza ca o lumină în întuneric. Cu toate că uneori echipa arăta pe teren ca vai de capul ei, el se impunea atenţiei. Am început să-l admir pentru că era căpitanul Celtic-ului şi pentru că juca atât de bine. Mi-l amintesc marcând două goluri fabuloase, în meciul din 1984 al Scoţiei cu Islanda – unul cu capul şi celălat printr-un şut de la aproape 30 de metri fix în vinclu. Avea doar 19 ani pe vremea aceea şi aşa a devenit idolul adolescenţei mele. Un jucător de mare clasă.

Unul dintre meciurile pe care n-o să le uit niciodată a fost cel dintre Celtic şi Rangers, în ianuarie 1988. Ne aflam în sezonul centenarului echipei “noastre” şi cei de la Rangers, cu Graeme Souness căpitan, erau deţinătorii titlului. Celtic a câştigat cu 2-0. Paul i-a expediat o pasă incredibilă lui Chris Morris, pe partea dreaptă a terenului, iar Chris i-a trimis balonul lui Frank McAvennie, care a deschis scorul. Paul era peste tot – a dominat întreg meciul. Datorită lui echipa a câştigat dubla sezonului : titlul Ligii naţionale şi Cupa Scoţiei.

Credeam pe atunci că eram şi eu un fotbalist bunişor, mă descurcam destul de bine printre cei de nivelul meu, dar din păcate altfel stăteau lucrurile dacă întâlneam jucători superiori valoric. Ţin minte un meci în care am jucat împotriva unei echipe din Hamilton, iar adversarul meu direct era Charlie Miller. Pe vremea aceea, se spunea că e un talent de viitor, iar eu, ca mijlocaş, trebuia să-l marchez. Numai că pentru mine a fost ca şi cum l-aş fi avut de supravegheat pe Maradona – Charlie era de neoprit, iar eu abia de-i ajungeam până la umeri !... De fapt chiar acela a fost meciul după care mi-am spus : “John, nu eşti şi n-o să fii niciodată bun la fotbal !” Bineînţeles că Charlie a făcut carieră – a jucat la Rangers, la Dundee United şi în naţionala Scoţiei.

Dar încă de pe când băteam mingea pe stradă, idolul şi modelul meu a fost Paul McStay. Am avut norocul de a-l şi cunoaşte personal. L-am întâlnit de câteva ori şi pot să vă spun că este un om adevărat. Prima dată am avut mari emoţii – întotdeauna ai emoţii atunci când te afli în apropierea persoanei pe care ai admirat-o o viaţă întreagă – dar câştigasem şi eu vreo două turnee de snooker şi de fapt el a fost cel care m-a recunoscut pe mine ! Pe urmă a venit o dată şi la noi acasă fiindcă trebuia să ia un tac de-al meu pentru o licitaţie organizată în scopuri caritabile. Dar, cum nu ştiam că urma să vină, nu m-a găsit. Nu erau decât părinţii mei. A fost nostim : frate-meu tocmai se întorsese de la serviciu, l-a văzut şi a exclamat : “Nu-mi vine să cred ! Maestro e chiar în livingul nostru !”

Oamenii par uneori să fi rămas cu impresia că Paul nu dădea decât pase laterale, dar cred că ăsta e doar un tic de gândire. Poate că spre sfârşitul carierei lui, coechipierii pe care-i avea la Celtic pur şi simplu nu erau la nivelul lui sau nu se aflau pe aceeaşi frecvenţă. Eu ştiu că oricui îmi cere un sfat, îi spun întotdeauna că numai dacă joci cu cei mai buni decât tine devii un jucător mai bun. Dacă ai cât de cât talent şi joci cu adversari care-ţi sunt superiori, nu se poate să nu progresezi.

E clar că Paul era foarte talentat şi nu încape îndoială că dacă s-ar fi dus la o echipă europeană mare, şi-ar fi găsit imediat locul printre jucătorii de top. Păcat că nu s-a dus, dar pentru Celtic a fost bine. Totuşi, nu pot să cred că nu mai e implicat în fotbalul scoţian ! Oare chiar nu se găseşte nimic pentru el ? Ştiu că e un om tăcut şi retras, dar în ultimul timp nu se mai aude chiar nimic despre el. Eu unul mă întreb deseori ce o mai fi făcând…"

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Lady Croft]

Higgins merge mai departe in cadrul Mastersului. Eu sper din tot sufletul ca el sa cashtige acest turneu deoarece mi se pare ca-i in mare forma! Asha ca m-am hotarat de acum... Higgie al the way!!!

_________________
It all can be over in just one blink of an eye...but the memory will always remain in the mind! NEVER FORGETT...ALWAYS REMEMBER!
I  Snooker!
Laureată a Premiului Oscue - China Open 2011

[luiza_hunter]

aşa e .. prea frumos ar fi să avem o Finală Higgi - Ronnie .. ce frumos ... ar fi .... şi sper că aşa va fi ...

_________________
HUNTER Lover 4 EVER!!! ...♥ PAUL!!!!!!
" daca vom ajunge in rai, sa nu ne miram de va fi sa vedem printre ingeri si unul cu tacul in mana..."

[Irina]

[luiza_hunter]

[Irina]

Go Ronnie!! Go Ronnie!! Go Ronnie!!

_________________
Paul Hunter - my role model in life. Forever be loved and never be forgotten!

[Clara White]

[luiza_hunter]