Arbitrii din Main Tour

[Clara White]

CEI TREI ... TENORI

Acum vreo lună, un amic brit (acelaşi cu interviul „Steve Davis”) urma să publice pe site-ul său trei interviuri acordate lui de către trei arbitri pe care îi cunoaştem cu toţii : galezii EIRIAN WILLIAMS şi PAUL COLLIER & olandezul JAN VERHAAS. Le-am citit în “avanpremieră”, iar între timp autorele le-a şi publicat. Cum întrebările puse au cam coincis, o să “joncţionez” materialele şi o să vi le povestesc pe toate trei deodată.

* La întrebarea asupra jucătorilor ale căror meciuri preferă să le arbitreze, trei “piruete” : E.W. a spus că meciurile tuturor celor din Top 16 sunt plăcut de privit şi lesne de arbitrat. Totuşi, el consideră “un bonus” dacă cei care joacă sunt galezii MARK WILLIAMS şi MATTHEW STEVENS. * J.V. a spus pe şleau că întrebarea e “nepotrivită” şi că, deşi e normal ca un arbitru să aibă, ca orice om, simpatiile şi antipatiile lui, n-ar fi corect să citeze vreun nume. (Adevărul e, zic eu, că tuturor acestor oficiali le place să se răsfrângă şi asupra lor ceva din gloria unor jucători celebri, care fac meciuri frumoase, umplu sălile şi ţin (tele)spectatorii cu răsuflarea tăiată !) * P.C. susţine că toţi jucătorii îi sunt simpatici – mai ales dacă sunt în formă!... * Fiecare cu meciurile „sale” preferate : E.W. crede că cel mai bun şi mai tensionat a fost cel din semifinalele de la Embassy 2004, între STEPHEN HENDRY şi RONNIE O’SULLIVAN. (Recunoaşte că, uneori, “oficiază” şi în unele partide cronofage, unde pare a se încerca doborârea recordului de lentoare, dar că, în ceea ce-l priveşte, plonjează atât de profund în realitatea verdelui câmp de bătălie, încât habar n-are când trece timpul.)*J.V. a dat calificativul maxim finalei MARK WILLIAMS-KEN DOHERTY, de la Campionatul mondial 2003, dar a apreciat ca excelente şi cele 4 finale ale Mastersului. * PAUL optează pentru finala 2002 de la Regal Welsh (PAUL HUNTER-KEN DOHERTY) – “un meci mare, jucat într-o atmosferă splendidă” – dar tare ar fi dorit (salt în timp ?!... 8) ) să fi arbitrat faimoasa finală Embassy 1985, între STEVE DAVIS şi DENNIS TAYLOR !... Oricum, e foarte mândru că a fost cel mai tânăr arbitru din istoria finalelor Embassy. * În privinţa snookerului, în general, Eirian crede că s-au făcut progrese uriaşe. Cu puţine excepţii, mesele sunt foarte bune, astfel încât jucătorii se pot concentra asupra jocului, fără să se mai întrebe unde vor ajunge bilele ricoşate din mante. Totuşi, grozav i-ar plăcea să se soluţioneze marele şi neplăcutul mister al kick-ului. (Să-l întrebe pe Stevo! ) *Jan are un alt punct de vedere : admite că snookerul a parcurs, în ultimii ani, o perioadă mai grea, dar că ce-a fost mai rău a trecut, iar problema sponsorilor n-ar trebui să fie insolubilă din moment ce acest sport e o “marfă” de calitate, deci, cât se poate de “vandabilă”. *Timpul liber : E.W. şi-l petrece navigând pe net. Când nu şade la calculator şi nu face karaoke, bricolează prin & pe lângă casă şi se laudă că e foarte îndemânatic. Ferice de soţioara dumisale, cu care împărtăşeşte pasiunea grădinăritului şi bucuria deşteptării la răsăritul soarelui. * Jan se plimbă şi el pe plaiurile virtuale – nu se desparte de laptop. Altminteri, e mare amator de golf (îl practică în compania compatriotului & prietenului său Johan Oomen), de călătorii, de stat la soare şi de hoinărit, în costum de scafandru, prin recifele adâncurilor transparente de la tropice. (Exotice gusturi – nu degeaba e poreclit „James Bond” ) * Revenind la snooker, Eiry & Jan (trăiască “piruetele” !) spun că … nu spun nimic despre inovaţia din Premier League – adică despre regula celor 25 de secunde : nu ştiu, n-au văzut, n-au auzit multe ( !!!) comentarii negative… * PAUL nu s-ar putea eschiva nici dacă ar vrea (fiindcă el a fost singurul arbitru din meciurile Ligii !), dar nu ezită să califice schimbarea ca “fantastică”. Well, e în minoritate… * TUSTREI se declară împotriva utilizării imaginii TV în reconstituirea situaţiei de pe masă, chiar dacă pot apărea cazuri când, de exemplu, un jucător aflat în snooker nu izbuteşte să iasă de la strâmtoare altfel decât împrăştiind bilele peste tot. Cum poate un arbitru să-şi amintească poziţia exactă a fiecăreia dintre ele ? EIRY răspunde pe larg : crede că absolut orice lovitură este un potenţial “foul & miss”, aşa că refacerea poziţiei poate fi necesară în orice moment, motiv pentru care se uită atent la poziţia tuturor bilelor, înaintea fiecărei lovituri şi din cel puţin două unghiuri diferite. Reţine mai ales poziţia bilei albe şi cea a bilelor în spatele cărora ea ar putea fi “ascunsă”. Mai e şi consultarea cu cei doi jucători, deşi galezul spune că de nenumărate ori aceştia recunosc cu seninătate că habar n-au unde fuseseră bilele !... *JAN & PAUL consideră injust să se recurgă la imaginea-martor doar în unele meciuri, iar în altele, nu – şi, cum doar unele meciuri sunt televizate… * Asupra problemei repartizării arbitrilor în meciuri, amândoi sunt de accord : cuvântul decisiv îl are, bineînţeles, directorul turneului, însă trebuie să se evite “întâlnirea” prea frecventă între un anumit jucător şi un anumit purtător de mănuşi albe (şi în nici un caz în două meciuri consecutive. (Ceea ce NU s-a întâmplat în Ligă… ). * Cât despre “relaţia cu publicul”, toţi s-au confruntat nu o dată şi cu cetăţeni turmentaţi, şi cu posesori de diverse aparate ţârâitoare. Nu numai concentrarea aşilor tacului are de suferit din cauza acestor agresiuni sonore, ci şi cea a arbitrului. În cazurile simple, E.W. le cere mitocanilor să iasă din sală; în cele mai grave, le spune celor doi jucători să “îngheţe” meciul preţ de câteva minute şi părăseşte arena pînă când oamenii de ordine îşi termină treaba. * J.V.e de părere că cine nu-i în stare să se conformeze regulilor de etichetă dintr-o arenă de snooker n-are ce căuta acolo – valabil pentru toată lumea. * Întrebat despre tabieturi, Jan pretinde că nu are aşa ceva. * Eiry are. Spune că îi place să fie “la sală” cu minimum trei sferturi de oră înainte de meci. Se asigură că are la el o monedă – întotdeauna, în buzunarul stâng al pantalonului (aşa se stabileşte cine deschide “ostilităţile” : se dă cu banul). Moneda rămâne acolo, în buzunar, tot timpul meciului, pentru cazul unei re-rack. În buzunarul stâng al hainei e întotdeauna un al doilea ball marker (“jucărioara” aceea pe care arbitrul o pune sub & pe lângă bila albă/colorată, pentru a o reaşeza în exact acelaşi loc după ce e ştearsă), necesar în eventualitatea în care ar fi nevoie să fie mişcate din poziţia lor mai multe bile. Ball markerul principal stă mereu în buzunarul drept al pantalonului. Apoi, îşi lustruieşte pantofii, îşi ia cadrul triunghiular + cutia cu bile şi “pune masa” cu mânuţele lui. O verifică de două ori, verifică şi setul de sprijinuri & prelungitoare, după care se duce să-“şi” intâlnească jucătorii. * Şi dacă sistemul de afişaj electronic se defectează, aşa cum s-a întâmplat la Crucible, anul acesta ? (Întrebare care nu excelează prin tact : chiar Eiry era atunci scorerul, chiar el manevra afurisitul de sistem electronic ! ) Şi-a amintit cum i s-a părut că i se prăbuşeşte plafonul teatrului în cap : toate camerele TV se îndreptaseră spre el şi toată lumea îl urmărea chinuindu-se cu vechiul panou de afişaj manual !... Penibil moment !... * Pot însă apărea şi alte situaţii penibile, cum ar fi deteriorarea postavului de pe masă. Eiry a păţit şi aşa ceva, tot la Crucible, în urmă cu câţiva ani. Dacă postavul e deteriorat de o lovitură prea “energică”, spune el, fie se întrerupe meciul până la repararea stricăciunii, fie, în caz că stricăciunea nu se poate repara, el se suspendă pînă la eliberarea altei mese, dacă, fireşte, se joacă mai multe meciuri în acelaşi timp. În general, nu există “masă de rezervă”. Dacă un asemenea incident are loc undeva pe la mijlocul unui joc, iar deteriorarea postavului e gravă, cu acordul directorului de turneu şi al jucătorilor, meciul se reia de la jocul anterior, fiindcă repoziţionarea tuturor bilelor ar fi prea dificilă, chiar în condiţiile în care există imaginea TV, care să servească drept “martor”. Dacă din acest motiv sau din altul se reia un joc, problema e : se ia în considerare punctajul jocului anterior, cel anulat ? NU, zic cei doi. Jan susţine că regulile sunt clare, iar dacă un jucător nu vrea refacerea jocului, poate alege o lovitură care să rezolve situaţia, fără a lăsa lucrurile să ajungă la stadiul în care devine necesară refacerea. * Cel mai mare break propriu ? Fostul poliţist Eirian nu se laudă cu o performanţă care ar face gaură-n cerul Ţării Galilor : 49 de puncte. Mai puţin bine stă cerul cu pricina în cazul lui Paul : el are la activ mai multe 100+ competiţionale, joacă în mod curent prin cluburi şi îi place să se gândească la un comeback când va avea vârsta potrivită pentru competiţiile seniorilor (peste 40 de anişori). Ştie ce poate şi de aceea nici nu se supără atunci când TERRY GRIFFITHS îi spune că, în calitate de arbitru, e un jucător destul de bun. Şi invers.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Mrs. Hendry]

Absolutely lovely! Thanks a lot for the article.

_________________
"Luck is an offensive, abhorrent concept. The idea that there is a force in the universe tilting events in your favor or against it is ridiculous." ~ Sherlock Holmes ~ Elementary

[Miss Chigwell]

Subscriu la multumiri cu mare placere! Fermecator materialul . Il tineti minte pe Paul Collier dand de-a dura-evident involuntar- bilele la Crucible anul asta?

[zsolt_tuser]

Intr-adevar, minunat articolul! Dar daca tot s-a deschis acest thread despre arbitrii, ar fi interesant de stiut daca aveti un arbitru favorit. Mie imi place cel mai mult de Jan Verhaas. Are un stil aparte cand spune scorul sau cand anunta "Foul and a miss".

_________________
"Computers are incredibly fast, accurate, and stupid. Human beings are incredibly slow, inaccurate, and brilliant. Together they are powerful beyond imagination."
Albert Einstein (1879 - 1955)

[CristinaRo]

Si mie imi place Ian Verhaas si se pare si ca unii jucatori din top 16 il prefera.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - Masters 2010, Wuxi Classic 2012

[Clara White]

Sper că printre personajele înmănuşate pe care le vom vedea la Crucible se va număra şi irlandeza PATRICIA MURPHY.

„Două” vorbe despre Patricia : s-a născut la Clonlara, în urmă cu ceva mai puţin de un sfertişor de veac, a făcut şcoala în oraşul natal şi la Killaloe, iar după aceea a lucrat ca barmaniţă la un club de pool & snooker numit The Rack. Ambianţă favorabilă, s-ar zice, numai că lui Patricia nici că-i păsa de mesele respective, fie ele albăstrii sau verzi. Până-ntr-o zi, când s-a lăsat convinsă să dea şi ea cu bila albă în celelalte colorate. Asta s-a întâmplat acum nici patru ani. Jocul a rămas la stadiul de joacă, mai ales că nu se profila la orizont nici o promisiune de performanţă. Totuşi, cum puţini dintre membrii clubului erau dispuşi să renunţe la un meci pentru a face pe arbitrii, patronul a pus-o pe Patricia să tocească broşuricile cuprinzând regulamentele şi aşa s-a trezit blonduţa că trebuie să-şi cumpere mănuşi albe. A căpătat experienţă în circuitul irlandez al meciurilor demonstrative şi s-a făcut remarcată de oficialii IBSF, care au şcolit-o şi au lansat-o la ediţia 2004 a Campionatului mondial Under-21.

Nici despre istoria snookerului nu ştia mare lucru – s-a pus pe vizionat câte casete cu meciuri a găsit şi s-a dus la toate turneele profesioniştilor. În scurt timp, a început să arbitreze în Challenge Tour. „A fost un uriaş pas înainte”, spune ea, într-un interviu apărut acum vreun an jumătate, în The Limerick Leader. (Ca de obicei, extrag de acolo doar spusele persoanei intervievate, fără „salata” gazetărească adiacentă.) A urmat seria de testări-evaluări pentru trecerea de la gradul 3, la gradul 2. „În Main Tour nu ajunge oricine, eşti verificat şi nu ţi se dă OK-ul până nu demonstrezi că eşti pregătit, dar toată lumea a fost foarte bună cu mine, iar cei de la WSA şi-au dat toată silinţa să mă ajute.”

Au dat-o în grija unui mentor – JAN VERHAAS. „Mi-a arătat lucruri care nu sunt nici în cartea de reguli”, povesteşte ea (şi ia nu vă gândiţi la alte alea, că honni soit qui mal y pense ! ). „Am învăţat că pentru a fi un arbitru bun, trebuie să-ţi placă ceea ce faci, iar eu mă bucur foarte mult că sunt în această postură. Înainte aveam emoţii, dar acum, că am câştigat încredere în mine şi am ajuns să-i cunosc pe jucători, nu mă mai simt intimidată.

Un arbitru trebuie să ţină sub control meciul, indiferent ce situaţie poate să apară şi să fie absolut corect faţă de jucători, chiar atunci când ei nu sunt de acord cu decizia luată şi-l privesc ca pe un duşman. Nu poţi intra într-un meci dacă nu eşti concentrat sută la sută. Pentru jucători, fiecare meci este foarte important, pentru că, de exemplu în Challenge Tour, o greşeală a arbitrului îi poate costa locul în Top 64. Când arbitrez, nu văd decât masa şi jucătorii.”

Mai joacă din când în când snooker, dar breakul ei cel mai mare e de doar 35 de puncte. „Şi la acela am avut noroc !”, precizează ea cu modestie. Cu atât mai fermă e hotărârea de a rămâne la arbitraj : „Asta va fi cariera mea !”

Iar ambiţia ei e (desigur !) să oficieze la Crucible. Irlandeza e modestă – nu spune (deocamdată) că ar visa să arbitreze o finală la Crucible.

Patricia a debutat în Main Tour în acest sezon, la UK Championship, când a şi avut de făcut faţă unui incident destul de neplăcut : la meciul RICKY WALDEN – MICHAEL HOLT, l-a avertizat pe acesta din urmă pentru că a cedat jocul al 8-lea în mod prematur şi într-un moment în care nu avea calitatea de a anunţa această hotărâre (Ricky era cel care se afla la masă), după care, în jocul al 15-lea, enervat de un kick, acelaşi Holt a înjurat, situaţie în care, fiind vorba de o a doua abatere în cursul aceluiaşi meci, Patricia a trebuit să aplice regulamentul şi să-l taxeze cu două jocuri.

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Prin comparaţie, să ne aducem aminte că, la debutul ei cruciblian din 2003, MICHAELA TABB s-a văzut asediată de curiozitatea presei şi a declarat la BBC că atâta atenţie a luat-o prin surprindere. N-ar fi trebuit. Era totuşi prima femeie-arbitru de snooker. „Vai, cât de încordată am fost înainte de meciul acela ! Cel mai greu mi s-a părut că a trebuit să aştept ora începerii. Mă dusesem la arenă cu vreo oră mai devreme, ca să aranjez masa şi abia atunci am am înţeles ce mi se întâmpla. Aşezam bilele şi tot nu-mi venea să cred că eram unde eram şi făceam ceea ce făceam !”

Michaela a debutat la meciul scoţianului DREW HENRY cu englezul MARK KING şi-şi aminteşte că maxilarul îi tremura atât de tare încât îi clănţăneau dinţii. Altminteri, spune ea, „singura problemă pe care am avut-o a fost după ce Drew a trimis în buzunar o bilă roz. Numai că pe masă, în zona locului acesteia, era o mare aglomeraţie de bile roşii, iar eu n-aveam spaţiu decât ca s-o împing uşurel printre ele, însă mâna îmi tremura aşa de tare, că mi-a trebuit mult până să reuşesc mişcarea asta !”

Pe urmă, a venit momentul în care a fost nevoie să dea mai mereu problematicul verdict „foul & miss”, dar s-a descurcat ca la carte. „Drew era într-un snooker foarte dificil şi deja avusese trei încercări ratate de a atinge bila roşie. Declarasem de fiecare dată a foul and a miss. La a patra tentativă, fusese extrem de aproape de a reuşi, drept care am declarat doar foul. Mark n-a contestat decizia mea şi am fost încă şi mai bucuroasă atunci când am aflat că şi comentatorii au spus că avusesem dreptate.”

Deşi, înainte de a trece la snooker, Michaela arbitrase timp de şase ani în circuitul de pool, tot a trebuit să ucenicească sub îndrumarea conaţionalului său, scoţianul LAWRIE ANNANDALE (despărţitorul de încăieraţi ). Cum a fost primită de colegi ? „Unii s-au arătat extraordinar de binevoitori, alţii au fost aşa şi-aşa, iar vreo doi au avut curajul de a-mi spune deschis că nu sunt de acord cu faptul că WSA a vrut să promoveze o femeie, dar că nu mă condamnă pentru că am profitat de ocazie. Acum însă toţi mă tratează ca pe unul dintre băieţi, aşa că nu prea se mai sfiesc să înjure, chiar dacă sunt şi eu de faţă.”

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[octav_star]

multumim foarte foarte foarte mult pt articole:D

_________________
"Imagination decides everything. "

[snooky]

clarisor,stii ce s-a intimplat cu paul collier?de ce nu mai arbitreaza?l-au dat afara cei de la wsa?
multam pt.articole

_________________
"Stie ce e iubirea acela care iubeste fara speranta".
Cine iubeste,aiureaza".

[Clara White]

Paul Collier a avut neînţelegeri cu cei de la WSA. Fusese foarte agreat, i se trecuseră cu vederea unele uşoare excentricităţi vestimentare, devenise cel mai tânăr arbitru dintr-o finală de campionat mondial, dar la Bristol e un fel de mică monarhie absolută, iar tiranii, se ştie, sunt capricioşi. L-au pus în situaţia de a-şi prezenta demisia, dar el spera că le va veni mintea la cap şi-l vor rechema. Nu l-au rechemat. A rămas sub contract cu Matchroom şi Sky TV pentru arbitrarea meciurilor din Premier League, ceea ce n-are absolut nimic de-a face cu WSA. În prezent, lucrează la o firmă care comercializează maşini în oraşul lui natal, Newport (Ţara Galilor).

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[snooky]

mersi mult,c!
imi pare rau pt.el ca l-au silit sa-si dea demisia.mi-e tare simpatic.in privinta vestimentatiei lui,in afara de papioane colorate-nu am remarcat ceva deosebit.
poate cind s-o schimba conducerea wsa(si eu sper in acest fapt)va fi rechemat.

_________________
"Stie ce e iubirea acela care iubeste fara speranta".
Cine iubeste,aiureaza".

[Lady Croft]

Nu shtiam ca nu mai e la WSA.
Mi'era simpatic micul arbitru...dar asta e...pierderea celor de la WSA!

_________________
It all can be over in just one blink of an eye...but the memory will always remain in the mind! NEVER FORGETT...ALWAYS REMEMBER!
I  Snooker!
Laureată a Premiului Oscue - China Open 2011

[Clara White]

Scurt interviu cu Michaela Tabb.

În The Herald de azi, un scurt interviu din care extrag răspunsurile ei :

Doamna McInness nu se plânge (prea mult) de faptul că în oraşul ei, Dumferline, n-o opreşte nimeni pe stradă ca să-i ceară autografe sau poze. ]“Numai poştaşul mă crede întrucâtva celebră, dar n-am de ce să mă plâng : nu mă văd obligată să mă îmbrac elegant şi să mă machiez de fiecare dată când mă duc să-mi iau băiatul de la şcoală ! În Asia, însă, suntem trataţi regeşte, cu toate că rolul arbitrului e să rămână, discret, mai în umbră.”

Se bucură de ceea ce a realizat, dar e şi ambiţioasă, mai ales acum, la zece ani după debutul ca arbitru de pool – debut pe care-l datorează lui Ross McInness, actualul ei soţ, care a recomandat-o şi a sfătuit-o să trimită o fotografie şi un CV, pentru că se căuta un oficial cu pretenţii pecuniare modeste, pentru un mic event de Bila-9, organizat la Glasgow. “Totul s-a petrecut aproape peste noapte. Nu mă gândisem nicio clipă să mă ocup de arbitraj, şi, în afară de asta, abia-l născusem pe Morgan. Eram ocupată până peste cap cu bebeluşul şi n-aveam niciun proiect profesional. Un simplu telefon. Atât. De la el a plecat totul şi aşa am ajuns să am mă îndrept spre această carieră uluitoare."

Au urmat patru ani în care a activat în circuitul american de Bila-9 şi apoi, snookerul. “Şi asta a fost o întâmplare norocoasă : aveau nevoie de un arbitru cu o înfăţişare hai să-i spun agreabilă, pentru fazele televizate. Au încercat să mai lase din limita minimă de vârstă şi să lanseze un oficial de sex feminin. Corespundeam criteriilor lor, dar n-aveam niciun fel de pregătire profesională ! Aşa se face că am făcut un curs rapid despre regulile snookerului. Este un sport pe care-l iubesc încă de pe când eram copil, dar perspectiva de a intra în arenă mă cam speria, mai ales că nicio femeie nu mai arbitrase în competiţii de un asemenea nivel.

Ştiam că nu-mi va fi uşor să mă fac acceptată, dar nu m-am aşteptat să întâmpin chiar atât de multă adversitate. Mă hotărâsem, totuşi, să merg mai departe şi s-a dovedit că am făcut foarte bine să procedez aşa. În acest moment, sunt încă trei femei care se pregătesc să devină arbitre. Ştiu precis că două dintre ele şi-au ales această meserie tocmai pentru că m-au văzut pe mine arbitrând, deci pot să spun că le-am influenţat şi am schimbat în bine imaginea arbitrilor. Este un sentiment fenomenal şi nimeni nu-mi poate lua această satisfacţie.

Poate că sună egoist, dar n-am intenţia de a abandona acest sport – abia în decembrie împlinesc 40 de ani ! Şi n-am nici intenţia de a lăsa să-mi scape nimic din ceea ce-mi poate oferi această carieră, ca apoi să vină alta după mine şi să bifeze o nouă căsuţă în locul meu, când aş putea să fiu eu prima care o face. Vreau să rămân eu cea care a deschis toate drumurile. De exemplu, nu-mi place deloc ideea că n-o să ajung să arbitrez o finală de campionat mondial. Mai târziu, această neîmplinire ar reprezenta un foarte mare regret, iar eu nu vreau să am asemenea regrete.”

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

BBC Întrebări & răspunsuri :

Eirian Williams http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/other_sports/snooker/7192546.stm
Jan Verhaas http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/other_sports/snooker/7187875.stm
Michaela Tabb http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/other_sports/snooker/7197236.stm

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Scurt interviu cu Brendan Moore în The Sheffield Telegraph de ieri http://www.sheffieldtelegraph.co.uk/sport/Theatre-of-dreams.3994016.jp

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Danacateia a scris :

Un interviu mai vechi dar notabil:
"Michaela Tabb raspunde fanilor snookerului
Michaela Tabb este cea mai cunoscuta femeie din snookerul international [...] , ea fiind singurul arbitru de sex feminin imputernicit sa oficializeze finala unui event din calendarul turneelor de snooker . De asemenea a devenit prima femeie din istorie care a arbitrat finala unui Masters , ea arbitrand meciul dintre Ronnie “The Rocket” O`Sullivat si Mark Selby , meci incheiat cu victoria surprinzatoare a tanarului Selby cu scorul de 9-8 .

Snookerul fiind un sport cu fani impatimiti , Michaela Tabb a acceptat sa raspunda unor intrebari primite de la acestia via internet .

I : Nu sunt foarte multe femei arbitru in lumea snookerului . Care a fost principalul motiv pentru care ati dorit sa va alaturati acestui sport dominat de barbati ?

M.T. : Am fost cautata insistent de sefii snookerului inca din 2001 pe cand arbitram meciuri de biliard . Eram un fan infocat al snookerului asa ca le-am acceptat oferta . S-a creat un pic de controversa in jurul prezentei mele in snooker fiindca nu am urmat pasii necesari , dar cred ca intr-un final m-a acceptat toata lumea datorita experientei mele acumulate in competitiile de biliard .I : Ati fost un fan al snookerului dinainte sa deveniti arbitru si daca da , atunci care a fost jucatorul dumneavoastra favorit ?

M.T. : Am fost dintotdeauna un fan al snookerului . Familia mea se aseza in fata tv-ului si urmarea meciurile de snooker , iar un jucator care ne placea mereu sa il urmarim a fost Alex Higgins .

I : Care este cel mai mare break al dumneavoastra ?
M.T. : Practic un snooker catastrofal . Pe cand reprezentam Scotia la campionatele de biliard obisnuiam sa merg sa joc snooker ca sa imi imbunatatesc jocul . Dar revenind la intrebare , cel mai mare break a fost de 22 .
I : Cum se decide cine arbitreaza finala unui turneu important ?

M.T. : Directorul de turneu decide persoana care va oficializa finala turneului . Fata de regula veche in care arbitrul finalei era ales dintre cei mai in varsta doi arbitrii prezenti la turneu , acum se decide dintr-un grup mai numeros de persoane .

I : Daca ti-a fost oferit un Free Ball si nominalizezi o bila colorata , poti lovi cu acea bila colorata o bila rosie si cea din urma sa intre in buzunar ?

M.T. : Da , este posibil , atata timp cat lovesti prima data bila nominalizata drept Free Ball . Daca intra rosia ti se acorda 1 punct , iar daca intra ambele bile ti se acorda 2 puncte .

I : Cat de des jucati snooker ?

M.T. : Trebuie sa recunosc ca nu mai joc snooker . Defapt pun mana pe un tac de biliard cam de 3 ori pe an . Cand ai doi copii , dintre care unu implineste in curand 2 ani timpul tau nu mai iti apartine .

I : Care meci din trecut v-ar fi placut sa il oficializati ?

M.T. : Nu mi-ar fi placut sa arbitrez un meci impotriva lui Alex Higgins datorita reputatiei acestuia in privinta arbitrilor . Nu cred ca i-ar fi facut placere ca in zilele lui sa fie arbitrat de o femeie . Pe de alta parte , acum ca am un caracter puternic , ar fi extrem de interesant de arbitrat un meci de-a lui . Mi-ar face deosebita placere sa conduc oricare meci clasic de snooker ."

Daca ei accepta sa fie arbitrati de un jucator de biliard inseamna ca noi mai avem mult de invatat !
Apropo de cursurile pentru arbitru national de snooker sper sa fie si o femeie printre doritori, poate vom avea si noi o Michaela Tabb a noastra.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen