Clara White
Administrator
Data înscrierii: 21/Noi/2004
Mesaje: 21301
Locaţie: Snookerland
|
 Trimis: Mie 31 Aug 2005, 18:59 Titlul subiectului: Un roman american cu ... snooker |
 |
|
Lionel Shriver este o romancieră americană care se bucură, pare-se, de renume – eu una n-am citit nimic scris de ea până acum, ceea ce, desigur, nu e vina ei.   Nu vă lăsaţi înşelaţi de nume (ce, parcă numai DOM DALE şi-l poate schimba ?!...), este o femeie – botezată Margaret-Ann, dar convinsă, de pe la 15 ani, că viaţa şi cariera sunt mai uşoare pentru bărbaţi, de unde această hotărâre care îmi aminteşte de alde Georges Sand sau de alte autoare de prin literarmente aglomeratele secole 18 & 19 brite. Cel mai recent roman al ei, We Need To Talk About Kevin, a primit deja premiul Orange for Fiction şi unul dintre personaje este un jucător de snooker.
Lionel Shriver a stat vreo 12 ani la Belfast. Acolo a contractat ”microbul” şi a devenit fan. Totul a început din cauza entuziasmului general cu care nord-irlandezii ard tămâia sufletului lor pătimaş pe altarul cel mare al acestui sport şi pe cele mai mici ale idolilor săi, dintre care scriitoarea a dat cu năsucul mai întâi de ALEX HIGGINS. Apoi, de prin 1994, a rămas cu ochii pe transmisiunile directe BBC. Păi, cam care ar fi le pourquoi du comment ? S-o "ascultăm" : “Îmi plac sunetul, delicateţea, subtilitatea şi calmul [acestui sport]; până şi comentatorii vorbesc pe şoptite şi sunt plini de respect – spre deosebire de cei din sporturile americane, care răcnesc cât îi ţine gura. Îmi place şi latura strategică a jocului, şi necesitatea de a anticipa în gând câteva lovituri. O altă sursă de satisfacţie e şi cea dată de culorile bilelor (nu degeaba îmi amintesc eu de Dom Dale !... 8) ) : culori strălucitoare, vibrante, curajos contrastante. Şi, bineînţeles, ca autor de ficţiune, ador elementul dramatic, fiindcă într-un fel, fiecare frame spune o poveste.”
De la New York, unde stă acum, Lionel nu prea poate vedea mult snooker, dar se pune la curent cu noutăţile în vizitele destul de dese în Ţara Brită. N-o deranjează deloc că americanii nu se calcă încă în picioare ca să intre la un asemenea meci. “Într-un fel, îmi place situaţia asta, pentru că au mai rămas atât de puţine mari diferenţe culturale între cele două ţări ! E mai bine că snookerul este un fenomen britanic, european şi asiatic şi că rareori apare pe ecranele televizoarelor americane. Singura mea problemă e că partea despre şi cu snooker din cartea mea ar putea descuraja şi îndepărta o parte din cititorii de aici. Americanii preferă să citească despre lucruri care le sunt familiare. Spune ceva şi faptul că încă nici nu i-am zis agentului meu din State că în roman e vorba şi despre snooker ! Vorba fratelui meu mai mic ‘Ce-i ăla snookerul, un joc de cărţi ?’”
N-o să întârzii asupra subiectului (iubirea maternă confruntată cu delincvenţa progeniturii). Scriitoarea recunoaşte că unul dintre personajele sale este inspirat din realitate şi seamănă destul de bine cu doi eroi ai snookerului : JIMMY WHITE şi RONNIE O’SULLIVAN.
“O mulţime de oameni au presupus că personajul meu ar fi un portret al lui Ronnie O’Sullivan, dar în realitate el are peste patruzeci de ani şi seamănă mai mult cu Jimmy White. Sau, altfel spus, am suprapus ‘materia’ Jimmy peste ‘forma’ Ronnie, cu stilul fluent şi rapid al jocului acestuia. O dată ce am clarificat acest punct, trebuie să adaug că îl urmăresc pe Ronnie ori de câte ori pot – nu numai meciurile, ci şi interviurile. Am citit şi autobiografia lui. În snooker e genial şi cred că e o persoană fascinantă. Dar, Doamne sfinte, toate chestiile astea cu schimbările de frizură, cu confesiunile prin conferinţele de presă sau cochetarea cu Islamul şi permanenta repetare a ameninţării că părăseşte sportul !... Este un caracter fragil. Dar personajele acestea de tip bad boy sunt mai interesante decât cele ale 'oamenilor cuminţi', care se duc la culcare devreme !”
Deci, "documentarea" s-a făcut ... la televizor : "Urmăresc o cantitate indecentă de snooker la BBC. În ultimii doi ani, cât am lucrat la carte, m-am delectat stând ceasuri întregi şi uitându-mă la meciuri de snooker, cu scuza că, nu-i aşa, doar muncesc la roman ! Am citit însă şi o grămadă de cărţi despre acest sport - biografii şi autobiografii de-ale jucătorilor care mă interesau. Vă recomand călduros Uraganul, biografia neautorizată a lui Alex Higgins scrisă de Bill Burrows. M-am dus şi la câteva meciuri : am fost la Masters, la Wembley şi, bineînţeles, la Campionatul mondial de la Sheffield."
Cât despre propriile performanţe în snooker, Lionel e sinceră : "N-am jucat decât o singură dată în viaţa mea, la Belfast. Cel mai mare break pe care l-am făcut e cel de ... 1 punct ! Dar, la naiba, sunt romancieră, nu jucătoare de snooker. În acest sport, mă mulţumesc să rămân o simplă spectatoare. De fapt, există o anumită puritate în admiraţia pe care o avem faţă de domeniile în care nu nutrim nici o ambiţie de a excela. În acest fel, aprecierea noastră nu mai e contaminată de invidie. Admiraţia şi adoraţia rămân neîntinate."
_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen
Ultima modificare efectuată Clara White la Joi 1 Sep 2005, 3:15, modificat de 4 ori în total |
|
Dragutz.