Clara White
Administrator
Data înscrierii: 21/Noi/2004
Mesaje: 21271
Locație: Snookerland
|
 Trimis: Mie 31 Aug 2005, 18:59 Titlul subiectului: Un roman american cu ... snooker |
 |
|
Lionel Shriver este o romancieră americană care se bucură, pare-se, de renume – eu una n-am citit nimic scris de ea până acum, ceea ce, desigur, nu e vina ei.   Nu vă lăsați înșelați de nume (ce, parcă numai DOM DALE și-l poate schimba ?!...), este o femeie – botezată Margaret-Ann, dar convinsă, de pe la 15 ani, că viața și cariera sunt mai ușoare pentru bărbați, de unde această hotărâre care îmi amintește de alde Georges Sand sau de alte autoare de prin literarmente aglomeratele secole 18 & 19 brite. Cel mai recent roman al ei, We Need To Talk About Kevin, a primit deja premiul Orange for Fiction și unul dintre personaje este un jucător de snooker.
Lionel Shriver a stat vreo 12 ani la Belfast. Acolo a contractat ”microbul” și a devenit fan. Totul a început din cauza entuziasmului general cu care nord-irlandezii ard tămâia sufletului lor pătimaș pe altarul cel mare al acestui sport și pe cele mai mici ale idolilor săi, dintre care scriitoarea a dat cu năsucul mai întâi de ALEX HIGGINS. Apoi, de prin 1994, a rămas cu ochii pe transmisiunile directe BBC. Păi, cam care ar fi le pourquoi du comment ? S-o "ascultăm" : “Îmi plac sunetul, delicatețea, subtilitatea și calmul [acestui sport]; până și comentatorii vorbesc pe șoptite și sunt plini de respect – spre deosebire de cei din sporturile americane, care răcnesc cât îi ține gura. Îmi place și latura strategică a jocului, și necesitatea de a anticipa în gând câteva lovituri. O altă sursă de satisfacție e și cea dată de culorile bilelor (nu degeaba îmi amintesc eu de Dom Dale !... 8) ) : culori strălucitoare, vibrante, curajos contrastante. Și, bineînțeles, ca autor de ficțiune, ador elementul dramatic, fiindcă într-un fel, fiecare frame spune o poveste.”
De la New York, unde stă acum, Lionel nu prea poate vedea mult snooker, dar se pune la curent cu noutățile în vizitele destul de dese în Țara Brită. N-o deranjează deloc că americanii nu se calcă încă în picioare ca să intre la un asemenea meci. “Într-un fel, îmi place situația asta, pentru că au mai rămas atât de puține mari diferențe culturale între cele două țări ! E mai bine că snookerul este un fenomen britanic, european și asiatic și că rareori apare pe ecranele televizoarelor americane. Singura mea problemă e că partea despre și cu snooker din cartea mea ar putea descuraja și îndepărta o parte din cititorii de aici. Americanii preferă să citească despre lucruri care le sunt familiare. Spune ceva și faptul că încă nici nu i-am zis agentului meu din State că în roman e vorba și despre snooker ! Vorba fratelui meu mai mic ‘Ce-i ăla snookerul, un joc de cărți ?’”
N-o să întârzii asupra subiectului (iubirea maternă confruntată cu delincvența progeniturii). Scriitoarea recunoaște că unul dintre personajele sale este inspirat din realitate și seamănă destul de bine cu doi eroi ai snookerului : JIMMY WHITE și RONNIE O’SULLIVAN.
“O mulțime de oameni au presupus că personajul meu ar fi un portret al lui Ronnie O’Sullivan, dar în realitate el are peste patruzeci de ani și seamănă mai mult cu Jimmy White. Sau, altfel spus, am suprapus ‘materia’ Jimmy peste ‘forma’ Ronnie, cu stilul fluent și rapid al jocului acestuia. O dată ce am clarificat acest punct, trebuie să adaug că îl urmăresc pe Ronnie ori de câte ori pot – nu numai meciurile, ci și interviurile. Am citit și autobiografia lui. În snooker e genial și cred că e o persoană fascinantă. Dar, Doamne sfinte, toate chestiile astea cu schimbările de frizură, cu confesiunile prin conferințele de presă sau cochetarea cu Islamul și permanenta repetare a amenințării că părăsește sportul !... Este un caracter fragil. Dar personajele acestea de tip bad boy sunt mai interesante decât cele ale 'oamenilor cuminți', care se duc la culcare devreme !”
Deci, "documentarea" s-a făcut ... la televizor : "Urmăresc o cantitate indecentă de snooker la BBC. În ultimii doi ani, cât am lucrat la carte, m-am delectat stând ceasuri întregi și uitându-mă la meciuri de snooker, cu scuza că, nu-i așa, doar muncesc la roman ! Am citit însă și o grămadă de cărți despre acest sport - biografii și autobiografii de-ale jucătorilor care mă interesau. Vă recomand călduros Uraganul, biografia neautorizată a lui Alex Higgins scrisă de Bill Burrows. M-am dus și la câteva meciuri : am fost la Masters, la Wembley și, bineînțeles, la Campionatul mondial de la Sheffield."
Cât despre propriile performanțe în snooker, Lionel e sinceră : "N-am jucat decât o singură dată în viața mea, la Belfast. Cel mai mare break pe care l-am făcut e cel de ... 1 punct ! Dar, la naiba, sunt romancieră, nu jucătoare de snooker. În acest sport, mă mulțumesc să rămân o simplă spectatoare. De fapt, există o anumită puritate în admirația pe care o avem față de domeniile în care nu nutrim nici o ambiție de a excela. În acest fel, aprecierea noastră nu mai e contaminată de invidie. Admirația și adorația rămân neîntinate."
_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen
Ultima modificare efectuată Clara White la Joi 1 Sep 2005, 3:15, modificat de 4 ori în total |
|
Dragutz.