Steve Davis

[Lady Croft]

[Clara White]

Duminică seara, s-a încheiat la Belfast turneul final (început vineri, 6 ianuarie) din The Irish Poker Championship. După fazele zonale, au rămas în competiţie 398 de jucători. Printre ei, STEVE DAVIS, ALEX HIGGINS şi KEN DOHERTY. Steve a găsit timp să răspundă la câteva întrebări puse de reporterul de la The Sunday Life, suplimentul duminical al cotidianului The Belfast Telegraph.

Discuţia a avut loc sâmbătă, la scurt timp după ce RONNIE O’SULLIVAN dăduse un scurt interviu postului de televiziune TV3, în care, ca de obicei, se plânsese că nu e în formă, că nu se vede mergând prea departe în Campionatul mondial decât dacă va face faţă cu jocul său “de categoria a 2-a” şi că s-a plictisit până peste cap de tactică şi de lovituri de siguranţă, care-l fac să se simtă frustrat, pentru că el n-ar vrea decât să atace, să atace şi iar să atace (se vede că influenţa lui Ray nu se mai face simţită…), deci că sezonul ăsta e cam aşa şi aşa, dar la anul va câştiga toate turneele. Same old same old Ronnie… În care context, gazetarul l-a întrebat pe Steve ce părere are despre cele declarate de Sprâncenat şi, după ce a consemnat faptul că Roşcatul abia dacă îşi mai ascunde exasperarea în legătură cu colegul său mai tânăr, i-a notat şi vorbele : “Ronnie e o enigmă, dar nici un jucător nu e mai important decât acest sport. De-a lungul anilor, snookerul în sine a fost cel care i-a atras şi i-a interesat pe oameni. Personalităţile acestui sport vin şi se duc – atunci când un jucător pleacă, altul îi ia locul. Sau apare un alt tip de jucător. N-au decât să spună unii că Ronnie este un jucător foarte spectaculos – dar există o mulţime de jucători spectaculoşi. Vin din urmă o puzderie de asemenea jucători. Dacă Ronnie ar fi părăsit snookerul ar fi fost o pierdere mare, dar nu una catastrofală.”

Întrebat cum se simte după cea de-a o suta sa finală şi după ce a urcat pe locul 3 în clasamentul mondial, Steve a spus : “Sunt mândru că reuşesc şi acum să rămân competitiv la acest nivel de top. Nu prea ştiu sigur cum o fac, dar mă bucur de ceea ce mi se întâmplă.”

Chestionat şi asupra carierei de comentator, The Nugget povesteşte : “Acum vreo câţiva ani, când tocmai ratasem calificarea la Campionatul mondial, am fost întrebat dacă mi-ar plăcea să mă alătur echipei de prezentatori de la BBC. Mi-am zis : De ce nu ?! Pe urmă am început să lucrez cu ei în mod regulat, deşi îmi respectam şi programul competiţional ca jucător. Prin urmare, e o carieră la care nu mă gândisem niciodată şi, în fond, nici acum nu ştiu dacă ţin foarte mult s-o duc mai departe. Totuşi îmi place şi munca asta, aşa că mă las purtat de curent. E extraordinar să fii în mijlocul evenimentelor şi activităţii la BBC îi datorez faptul că am rămas în contact cu lumea snookerului, fiindcă în lipsa ei, după ce pierdusem atâtea meciuri, aş fi putut să mă duc acasă şi să nici nu mai deschid televizorul când se transmiteau turneele !...”

Cum se pare că s-au reluat discuţiile pentru prelungirea contractului WPBSA cu primăria din Sheffield în vederea păstrării Campionatului mondial la Teatrul Crucible şi după ediţia 2006, lui Steve i s-a cerut să-şi spună părerea şi asupra acestui subiect. “Pentru mine care am atâtea amintiri de la Crucible, ar fi o zi tristă cea în care snookerul s-ar duce în altă parte. Ar trebui să existe un motiv din cale afară de întemeiat pentru ca snookerului să-i fie luat Teatrul Crucible. Fiindcă vorbele snooker şi Crucible au devenit sinonime.”

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Lady Croft]

Imi place interviul mai ales imi plac remarcile referitoare la Ronnie. Sunt total de acord cu partea in care dak Ronnie ar fi plecat ar fi fost rau dar nu catastrofal chiar dak in momentele in care auzeam aceste veshti eram relativ ,,distrusa''. Imi place shi modul in care Steve Davis gandeshte (shi ,,comenteaza'' comportamentul sau jocul colegilor jucatori <--aici n-a sunat bine :p ) ...la rece.

_________________
It all can be over in just one blink of an eye...but the memory will always remain in the mind! NEVER FORGETT...ALWAYS REMEMBER!
I  Snooker!
Laureată a Premiului Oscue - China Open 2011

[zsolt_tuser]

Si mie mi-a placut interviul. As fi vrut sa am ocazia sa-l aud pe Steve cum comenteaza un meci de snooker. L-am vazut cand lua interviuri castigatorilor impreuna cu John Parrot si mi s-a parut interesant, dar mi s-ar parea si mai interesant sa-l aud cum comenteaza.

_________________
"Computers are incredibly fast, accurate, and stupid. Human beings are incredibly slow, inaccurate, and brilliant. Together they are powerful beyond imagination."
Albert Einstein (1879 - 1955)

[Clara White]

Acum e total dezinhibat. La York, când nu juca, nu stătea să se odihnească, ci era "la post" în cabina BBC. Mai nou, vine cu microfonul şi în sală, îi provoacă pe spectatori să-şi spună părerea, ia interviuri-fulger colegilor prin cabine şi se amuză ca un puşti de noul avânt nu numai snookeristic, ci şi de reporter-comentator !...

PS Văd că The Evening Echo din seara asta scrie că totuşi Stevishor n-a plecat chiar cu mânuţa goală de la Belfast. E drept că nu la competiţia principală a câştigat potul de 13 500 de euro, ci la un mic turneu secundar (un maraton de 16 ore, încheiat dimineaţa la ora 7 !), dar tot câştig se cheamă că e !... Deşi Steve şi ceilalţi doi competitori (nici o legătură cu Alex sau Ken) se înţeleseseră să împartă între ei premiul...

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Lady Croft]

[Vizitator]

Un articol zic eu interesant, mai ales pt cei carora le place si biliardul( eu sunt din categoria asta). Probabil unii il stiti deja, e din 2002( eu abia azi l-am citit) : http://www.uk8ball.com/article.php?sid=604

[snooky]

Am vazut si eu finala,ma rog,sfirsitul ultimului joc,din celebra finala Steve-Dennis!!!
Intradevar a fost o finala incendiara! Lupta pt.bila neagra! Amindoi au avut cite o lovitura …sa zic,nici prea grea ,nici prea usoara ,pt.a incheia meciul,dar emotia a fost mai puternica. A fost 1 data cind l-am vazut jucind snooker pe Dennis-un stil de joc marca Ebdon,parca: incet in lovituri,dar foarte sigur. Iar el ca om ,tare nebunatic si glumet este!
Si am vazut un Steve tinerel si dragutel si simpatic la fel ca azi-nu s-a schimbat prea mult.
As fi vrut sa vad toa meciul! Nu are nimeni filmul cu toata finala?

_________________
"Stie ce e iubirea acela care iubeste fara speranta".
Cine iubeste,aiureaza".

[snooky]

ma bucur ca a urcat steve in clasament!!!!!

_________________
"Stie ce e iubirea acela care iubeste fara speranta".
Cine iubeste,aiureaza".

[Clara White]

În aceste zile premergătoare Campionatului mondial, Steve a fost provocat să se destăinuie către PA Sport. Cu discreţia şi umorul lui dintotdeauna dar într-o formă parcă mai puţin impersonală ca de obicei.

Nu mai are grija locului în Top 16. „Rezultatele bune de la UK Championship au înlăturat câte ceva din panică, măcar pentru moment, dar mai devreme sau mai târziu o să intru iarăşi în alertă maximă. În momentul de faţă, toţi jucătorii se confruntă cu problema asta. Unii dintre purtătorii celor mai celebre nume din acest sport sunt în pericolul de a ieşi din Top 16. În clasamentul provizoriu, sunt pe locul 9 (e cineva care mă informează permanent în legătură cu lucrurile astea : tata !) aşa că s-ar părea că am scăpat. M-am apropiat de cea din urmă ambiţie profesională care mi-a mai rămas : aceea de a rămâne printre primii 16 din lume până la vârsta de 50 de ani. (Steve va împlini 50 pe 22 august 2007.) Nu că ar avea o atât de mare importanţă în sine, dar dacă aş reuşi, ar însemna că am demonstrat ceva.

Campionatul mondial este turneul cel mai important şi o să mă bucur de fiecare clipă petrecută la Crucible. Dacă pot să trec de prima rundă şi să intru într-un ritm care-mi convine, cine ştie, poate repet performanţa de la York !...”

Dar mai întâi e meciul cu Andy Hicks. Steve crede că viitorul său adversar e un jucător bun (Andy a fost semifinalist în 1995) „În comparaţie cu nivelul său din celelalte turnee, la Sheffield joacă foarte bine, atmosfera competiţiei îl stimulează şi ştie să se ridice la înălţimea momentului. Îmi place stilul lui şi starea pozitivă în care intră. A avut câteva sezoane proaste, fapt care m-a uimit, pentru că la un moment dat părea pornit spre asaltarea culmilor clasamentului.

Dar dacă mă uit la tabloul competiţiei, nu am motive să mă plâng de neşansă – probabil că şi el gândeşte la fel ! A fost o vreme în care, dacă erai în Top 16, n-aveai de ce să-ţi faci prea multe griji în legătură cu accesul către finale, iar dacă aveai un meci mai greu, te considerai ghinionist. Acum nu mai e aşa. Cu oricine ai avea de jucat, e vorba de un meci împotriva unui jucător mare. Deci, trebuie să te concentrezi şi să apeşi pe butonul declanşator al performanţei maxime, fiindcă nu scrie nicăieri că tu vei fi învingătorul. Chiar şi rezultatul meciurilor din prima rundă a devenit mai greu de anticipat ca oricând. Sper totuşi că o să joc mai relaxat decât în alţi ani, când am ieşit din competiţie după prima luptă.”

Dar mai sunt şi îndatoririle de comentator. „Această muncă m-a ajutat să mă menţin în contact cu performanţa de cel mai înalt nivel. La Campionatul mondial, cele mai greu de suportat sunt zilele libere. Jucătorii umblă de colo până colo ca nişte zombi, în aşteptarea meciului următor, nemaiştiind cum să-şi omoare timpul. Măcar eu am ceva de făcut : comentez jocul celor din arenă !”

Despre Shaun, Steve spune : „Anul trecut a jucat extraordinar. A avut o creştere de formă formidabilă chiar pe parcursul turneului şi nimeni n-avea cum să prevadă aşa ceva. A decolat ca o rachetă ! Jocul lui a atins un nivel incredibil. În ceea ce-l priveşte, sigur că vor fi aşteptări mari, în ciuda faptului că n-a mai câştigat un alt titlu de atunci încoace. Asta nu-i va face viaţa mai uşoară, dar, dacă se dovedeşte a fi alergătorul de cursă lungă care cred eu că este, s-ar putea să devină primul campion care să-şi apere cu succes primul titlu ! În cazul în care am noroc să câştig primul meu meci şi ajung să joc împotriva lui, asta e ! Anul trecut m-a năucit de tot – a jucat fantastic !”

Steve spune că nu-şi mai aminteşte în detaliu de finalele câştigate de el - „De cea din 1985 îmi amintesc, însă, cât se poate de bine ! A fost cea mai mare dezamăgire, dar şi meciul meu cel mai memorabil, aşa că e ciudat, dar într-un fel, a reprezentat un punct culminant al carierei mele.”

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[snooky]

multam.pt.articol,clara!

_________________
"Stie ce e iubirea acela care iubeste fara speranta".
Cine iubeste,aiureaza".

[Clara White]

Hotărât lucru, Steve e tare vorbăreţ zilele astea ! Ieri, la BBC, a respins ideea retragerii : „Snookerul nu e genul de sport din care trebuie să te retragi. Adică de ce să te retragi atunci când te simţi atât de bine atunci când participi la competiţii ?!... Faptul că suntem mai în vârstă nu înseamnă că nu putem să mai dăm o lecţie-două celor mai tineri ! Ei mai au de aşteptat până să intre toţi în Top 16 !”

Azi, iese „pe piaţă” cu alte două interviuri şi las deoparte cele pe care mi le programasem la tradus (una splendidă bucată Ken Do + una bucată Dotty + una bucată Higgo – să mai aştepte ! ), fiindcă Stevo are prioritate – fie şi numai pentru că e brilliant-handsome-classy-slim etc & are 6 titluri mondiale !...

Mai întâi, cel dinThe Daily Telegraph :

Primele amintiri din sport : „La nouă ani, acasă cu părinţii, am urmărit Campionatul mondial de fotbal. La zece ani, jucam şi eu în echipa şcolii. Grozav îmi mai plăcea ! Eram extremă dreapta şi mă visam jucător profesionist. Am şi fost selecţionat ca rezervă în 11-le lui Woolwich and District, dar am făcut o gripă şi mama nu m-a mai lăsat să mă duc la meci ! Trist sfârşit pentru ceea ce ar fi putut deveni o carieră glorioasă ! Aşa că până pe la 14 ani, a fost fotbal, fotbal şi iar fotbal. La 14 ani, am dat de snooker şi de-atunci încoace a fost snooker, snooker şi iar snooker !

În familia mea, acest sport ocupase întotdeauna un loc important. Încă de pe când eram puşti, mă uitam cu tata la Pot Black – nu exista televiziune în culori. Pe urmă, când am mai crescut un pic, tata m-a dus la clubul lui. Mergeam acolo în weekend-uri. Nu mi-a trebuit mult până să devin dependent.”

Dacă n-ar fi fost snookerul...? „Probabil că aş fi devenit contabil. Aş fi fost funcţionar şi n-aş fi avut nici o ambiţie în domeniul performanţei sportive.”

Alte sporturi practicate : „Golful, dar mi se pare că în loc să progresez, dau înapoi !...”

Momentul cel mai dificil din viaţa competiţională : „Cel în care a trebuit să mă împac cu ideea că nu mai sunt Numărul 1 mondial. Mi-a fost foarte greu. Dominasem cea mai mare parte a anilor ’80 şi apoi, brusc, nivelul snookerului a crescut şi a apărut Stephen Hendry, care a preluat ştafeta şi a dominat anii ’90. Şi atunci, şi în ziua de azi, lucrul cel mai crunt e că deşi joci foarte bine, poţi să fii învins. Înainte, aşa ceva nu era posibil.”

Momentul cel mai memorabil : “Aş zice momentul cel mai bun şi totodată cel mai cumplit : Dennis Taylor + bila neagră ! A fost momentul cel mai bun prin impactul pe care l-a avut acea finală şi pentru că atât de mulţi oameni continuă să-şi amintească de ea. A fi părtaş la un asemenea eveniment este în sine un fapt nepreţuit.

A fost însă şi momentul cel mai cumplit, pentru că atunci mi s-a părut că trăiesc un adevărat coşmar – după 17 zile de competiţie, eram în plin elan şi condusesem cu 8-0 ! Şi să nu-ţi vină să-i iei la pumni pe idioţii care se trezesc vorbind şi te întreabă dacă nu cumva meciul a fost aranjat ?!... Păi, cum adică aranjat ?!... Îmi petrecusem 17 zile din viaţă luptând ca să răzbat în finală pentru ca apoi să dau cu piciorul unei diferenţe de scor de 8 jocuri ?!... Păcat că există asemenea inşi pe care nu-i duce capul să înţeleagă acest sport !!!...”

Idoli : “La un moment dat, a fost Ray Reardon – avea ceva ce nu găseai la alţii. Era un învingător. Făcuse şi un complex de superioritate. Era o prezenţă. Ca puşti, îi veneram pe băieţii de la Charlton Athletics. Keith Peacock venea şi la noi la şcoală, să ne înveţe fotbal şi cricket. Pe la 14 ani, îl admiram mult pe Bjorn Borg. Am reuşit şi eu cândva, într-un meci, o lovitură gen Borg, aşa că presupun că m-a influenţat stilul lui. Acum, omul pe care îl admir este Stephen Hendry.”

Locaţia preferată : “Bineînţeles, Teatrul Crucible se află printre primele pe listă, dar cel mai mult mi-a plăcut în Irlanda, la Goff’s, unde s-a desfăşurat vreme de peste 20 de ani Mastersul irlandez – o arenă ca o groapă cu lei, unde încap cam 1500 de spectatori, nu doar 800 câţi pot intra la Crucible, iar atunci când începeau să-ţi strige încurajările către Alex Higgins, atmosfera era încinsă rău de tot. Ce locaţie ! Unde mai pui că acolo am jucat întotdeauna foarte bine !...”

Există vreun eveniment sportiv special, la care ar plăti oricât pe un bilet ? “Mi-ar plăcea să călătoresc în timp şi să joc cu Joe Davis. Mai întâi, ca să văd care era pe atunci nvelul snookerului, apoi ca să-i urmăresc expresia feţei când i-aş arăta cum a evoluat acest sport după el...”

Cea mai frecventă întrebare la care a avut de răspuns : “Credeţi că Jimmy va câştiga Campionatul mondial ? Iar răspunsul ar fi : Nu ştiu ! Acum e îngrozitor de greu să câştigi un campionat mondial. Cred că Jimmy e capabil să mai câştige un turneu, dar aş zice mai degrabă Masters-ul decât Mondialul.”

Schimbări în modul de a conduce acest sport : “Din păcate, e prea târziu pentru schimbări ! Prea s-au făcut multe greşeli de-a lungul timpului şi ele nu mai pot fi îndreptate. Chiar dacă am avea o conducere mai competentă, am impresia că s-a pierdut momentul-cheie. Aş dori să văd că un manager bun preia responsabilităţile conducerii, pentru că noi, jucătorii nu ne putem ocupa de asta aşa cum trebuie.”

Snookerul în mass-media : “...e destul de bine prezentat. E incredibil ce cotă de audienţă TV poate avea un joc cu nişte bile pe o masă ! Doar se joacă snooker şi în alte părţi ale lumii, dar acolo jucătorii nu se bucură de o asemenea celebritate ca cei de la noi.”

Deviză ? : “N-am nici una. Cred că esenţial e să înţelegi acest sport şi ceea ce scoţi din el. Dacă ajungi să afli asta, atunci te înţelegi şi pe tine însuţi ca jucător. Iubesc snookerul şi asta mă motivează pe de parte să joc, iar pe de altă parte să încerc să-l dezvolt şi să mă dezvolt cât mai mult. Victoriile sunt o confirmare, sunt un capăt de drum, dar ceea ce contează este nu atât linia de sosire, cât parcursul până la ea. Parcursul e cel care mi-a creat dependenţă, nu sosirea."

Invitaţi la cină ? “Viziunea mea despre o seară perfectă ar fi o seară de poker cu Barry Hearn, Stephen Hendry, Mark Williams şi Matthew Stevens. Am juca, aşa, de amuzament. Hendry e grozav : atunci când crede că are-n mână nişte cărţi bune, face o figură atât de posacă, iar Mark începe cu cacealmalele deşi toată lumea ştie că sunt cacealmale !... Dar cel mai nostim e să-l vezi pe Barry pornind la atac ! Dintre noi, însă, tot Matthew a câştigat cel mai mare premiu...”

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[snooky]

ohhh! stevesor! mi-au placut intrebarile.dar si raspunsurile!
thanks,clarisor!

_________________
"Stie ce e iubirea acela care iubeste fara speranta".
Cine iubeste,aiureaza".

[Lady Croft]

[Clara White]

Până atunci, tranşa a doua de Stevo pe ziua de azi :


The Times (Rezum drastic întrebările)

Shimbare de atitudine 1 : „Nu încape îndoială că acum mă bucur de snooker mult mai mult decât în anii ’80. Pe atunci mi-era foarte greu să mă relaxez. Cu două săptămâni înainte de Campionatul mondial, intram într-o stare de mare tensiune – practic, toată viaţa mea a fost dominată de anticiparea momentului în care urma să păşesc în arena de la Crucible, ca să-mi încep primul meci ! Acum, însă, cu totul altfel stau lucrurile. Sunt pur şi simplu bucuros să mă las dus de curent ! De exemplu, cu patru zile înainte de eventul din acest an, o să comentez o competiţie de poker, iar de antrenat, o să mă antrenez când o să am timp.

Uneori stau şi mă întreb cum ar fi fost dacă m-aş fi dovedit în stare să fiu la fel de relaxat şi atunci când eram mai tânăr. S-ar fi diminuat, oare, presiunea sub care trăiam ?... M-ar fi ajutat acest lucru să câştig mai multe turnee şi să domin snookerul o perioadă şi mai îndelungată ?... Problema e, însă, că dacă aş fi fost mai puţin concentrat şi mai puţin hotărât, poate că nici nu m-aş mai fi antrenat la fel de intens. Ceea ce aş fi câştigat în materie de linişte interioară aş fi pierdut, poate, în materie de dorinţă de a câştiga – e nevoie, uneori, de o doză de tensiune care să te motiveze.”

Schimbare de atitudine 2 : „Cred că pe atunci oamenii nu mă prea plăceau pentru că mă considerau încrezut şi rece. Nu mă bucuram de sprijinul lor şi adeseori aplaudau când ratam loviturile. Acum, nu mă mai jenez să arăt ceea ce simt, iar asta pare să-mi atragă mai multă simpatie din partea publicului !"

Duet la BBC : STEVE DAVIS & JOHN PARROTT

Steve şi John sunt colegi de cabină BBC, dar n-au fost niciodată prieteni.
Steve : „N-am fost în relaţii apropiate, fiecare dintre noi îşi avea cercul său de prieteni, dar întotdeauna am considerat că John e un tip de treabă şi un bun profesionist.”
John : „Pe vremea când ne luptam să câştigăm cât mai multe turnee şi să punem mâna pe cât mai multe premii, nu părea de loc o idee bună să te împrieteneşti cu un posibil adversar ! Dacă peste câteva zile, ar fi să jucăm unul împotriva celuilalt, la Crucible, nici n-aş vorbi cu el !”

Media de vârstă la Crucible e cea mai ridicată din ultimii ani.
John : „Da ?... N-am ştiut ! Păi, suntem Jimmy, Steve şi cu mine – pur şi simplu nu pot scăpa de noi !...”
Steve : „Păi, din cauza ta a crescut media de vârstă !... Hahaha ! Suntem noi mai bătrâiori, dar tot mai putem să le dăm celor tineri câte o lecţie-două ! Până nu ne-or snopi în bătaie pe alde Jimmy şi de mine, n-au altceva de făcut decât să aştepte !"

Grija punctelor în clasament ?
John : „Există o limită sub care n-aş vrea să cad – să zicem că n-aş vrea să ies din Top-64. Cred că Steve ţine să rămână în Top-16 până la 51 de ani. Sunt sigur că asta doreşte."
Steve tace.

O revenire a competiţiilor pe echipe ?
Steve : „Nu sunt destul de mulţi jucători în circuit. Dacă n-ai decât trei jucători într-o echipă, aia nu e o echipă !”
John : „Am jucat în asemenea turnee. Şi-aşa au fost prea multe !...”

O a doua competiţie în sistem ligă – o a doua divizie, care s-o dubleze pe prima ?
Steve : „Mai întâi, trebuie să ştii că se poate conta pe interesul publicului şi apoi, de unde să faci rost de sponsor pentru o a doua divizie, când nici pentru prima n-a fost deloc uşor de găsit unul ?!”

Ar fi de urmat exemplul lui Dennis Taylor, cu participarea sa la emisiunea Strictly Come Dancing ?
John : „Oh, NU !!!..."
Steve : „Mare curaj a avut Dennis ! Şi pe mine m-au abordat realizatorii a diverse emisiuni de aste tip reality. Dacă cuiva îi plac lucrurile astea, OK, dar mie nu-mi plac absolut deloc !”

Care lovitură e cea mai grea ?
Steve : „Aia cu care câştigi meciul !!!... Aş zice că cel mai grele sunt loviturile din mantă – foarte mulţi jucători au probleme cu ele."
John : „Mie-mi plac loviturile din mantă ! Eu cred că cea mai grea e lovitura massé – nu-mi iese şi pace ! Niciodată n-am reuşit să execut una ca lumea ! Steve, însă, e foarte bun la capitolul ăsta !”

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen