STAY IN TOUCH ! WHAT'S NEW IN SNOOKERLAND ?

[Clara White]

Tocmai a fost anunţat Campionatul internaţional, un nou turneu de puncte în China – din 28 octombrie până în 4 noiembrie 2012 – turneu de puncte solide : egale cu cele de la Campionatul Regatului Unit. Premii mari (campionul va primi 125 000 lire). Format obişnuit, cu semifinalele best of 17, iar finala best of 19 (poate, 21). Contractul semnat cu sponsorul garantează cinci ediţii. (Evident, cu cele opt wildcarduri obişnuite, solicitate de organizatori.)

Între altele, Barry Hearn a subliniat ideea că turneul va fi “ceva foarte special” şi că va continua expansiunea snookerului în Asia : „În sezonul trecut, în China au fost două turnee de puncte – în sezonul viitor, vor fi cinci. Asta arată ce dezvoltare cunoaşte acest sport în China şi câtă sete de snooker există printre fani.”

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Campionatele 2012 ale Africii Între 14 aprilie şi 24 aprilie, Africa de Sud a găzduit, la The Wanderer's Club din Johannesburg, ediţia 2012 a Campionatelor de snooker şi 6-Reds ale Africii. În afară de sud-africani, au participat jucători din Egipt, Libia, Insula Mauritius, Maroc, Mozambic, Sudan şi Tanzania, dar, aşa cum era de aşteptat, lupta cea mare s-a dat, de fapt, între reprezentanţii celor două mari puteri snookeristice ale continentului : egiptenii şi sud-africanii. După faza grupelor (opt grupe a câte şapte jucători), au urmat şaisprezecimile. Din păcate pentru el, campionul în exerciţiu, egipteanul Wael Talaat, nu şi-a putut păstra titlul.

Sferturi
Wael Talaat (Egipt) 5–0 Ricardo Tregonning (Africa de Sud)
Mohamed Khairy (Egipt) 5–3 Mutalieb Alie (Africa de Sud)
Yaser El Sherbiny (Egipt) 5–2 Munier Cassim (Africa de Sud)
Pierre Jordaan (Africa de Sud) 4–5 Peter Francisco (Africa de Sud)
.
Semifinale
Wael Talaat 1–5 Mohamed Khairy
Yaser El Sherbiny 0–5 Peter Francisco
.
FINALA
MOHAMED KHAIRY 3–6 PETER FRANCISCO

Revine în Main Tour pedepsitul Peter Francisco ?... Indiferent dacă a comis sau nu vreo faptă reprobabilă (fiindcă, în urma anchetei, NU a fost declarat vinovat), de plătit a plătit, aşa că nimeni n-ar trebui să aibă nimic împotriva lui.

Faptele spun că, în 1995, Peter Francisco a fost suspendat pe cinci ani – cea mai severă pedeapsă dată vreunui jucător (până la suspendarea pe opt ani a australianului Quinten Hann, decisă în 2006). Francisco a fost sancţionat pentru „compromiterea reputaţiei” acestui sport prin scandalul provocat, nu pentru ceea ce se numeşte „blat” (care blat, aşa cum spuneam, n-a putut fi dovedit, deşi a fost analizată fiecare lovitură a meciului disputat între sud-african şi Jimmy White, în şaisprezecimile Campionatului mondial din acel an). Casele de pariuri au intrat în alertă fiindcă foarte multă lume mizase pe victoria cu 10-2 a englezului. Incidentul s-a soluţionat în acest fel fiindcă nu era prima oară când Peter Francisco se plasa într-o situaţie neclară (cea dintâi situaţie neclară, de natură a stârni discuţii, trebuie să fi fost meciul contra unchiului său, Silvino Francisco, la Mercantile Classic, în 1987). De atunci încoace, familia Francisco a mai avut unele probleme cu oamenii legii şi cu reţeaua de penitenciare a Africii de Sud...

În turneul de 6-Reds, finala s-a disputat între doi egipteni, iar Wael Talaat, deţinătorul titlului, a repetat şi la această disciplină acelaşi insucces din turneul de snooker. Campionul 2012 este Mohamed Ibrahim, care a câştigat cu 8-4 finala cu Mohamed Khairy.

Astăzi, se încheie ediţia 2012 a Campionatului de snooker al Asiei. Competiţia are loc la Doha (Qatar) şi a început pe data de 20 aprilie, cu participarea unor jucători din Afganistan, Arabia Saudită, Bahrain, China, Coreea, Emiratele Arabe Unite, Filipine, Hong Kong, India, Iordania, Iran, Irak, Kuwait, Liban, Mongolia, Pakistan, Palestina, Singapore, Siria, Sri Lanka, Taiwan şi Thailanda, plus bineînţeles, Qatar. Au fost opt grupe a câte şase sau şapte jucători, apoi, optimile. Rezultatul ne interesează, fiindcă noul campion va beneficia de un loc în Main Tour, iar dacă acest nou campion este deja calificat, vicecampionul ar avea o şansă bună să profite de această situaţie, mai ales că, din sezonul viitor, federaţiile continentale au un cuvânt mai greu de spus decât până acum.

Sferturi
Pankaj Advani (India) 5–0 Ehsan Heydari (Iran)
Noppon Saengkham (Thailanda) 5–1 Rouzi Maimaiti (China)
Hossain Vafaei (Iran) 5–2 Karam Fatima (Siria)
Saleh Mohammed (EAU) 2–5 Aditya Mehta (India)
.
Semifinale
Pankaj Advani 6–4 Noppon Saengkham
Hossain Vafaei 3–6 Aditya Mehta
.
FINALA
PANKAJ ADVANI 5–7 ADITYA MEHTA

Cel mai mare break al turneului a rămas un 140 marcat (în faza grupelor) de sirianul Karam Fatima.

Aditya Mehta are 27 de ani şi deja a primit nominalizarea Federaţiei Asiei pentru locul rezervat Indiei în Main Tour 2012-13. Probabil că va prefera să-şi păstreze situaţia de profesionist în calitate de campion continental, iar locul rezervat Indiei va fi atribuit altcuiva. Mă întreb dacă Pankaj Advani (care e de cam aceeaşi vârstă cu Aditya) şi-a schimbat sau nu părerea repetată în toate interviurile, cu toate ocaziile, peste tot, în ultimii câţiva ani : că, adică, pe el nu-l interesează să devină profesionist, că importanţa acestui statut ar fi exagerată, că circuitul profesionist nu-l stimulează etc etc. Rămâne de văzut dacă de atunci încoace strugurii au devenit ceva mai dulci...

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Ken Doherty a fost cooptat în Comitetul de conducere al WPBSA, ca al doilea reprezentant al jucătorilor (alături de Steve Davis).

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Luna mai rămâne favorită pentru nunţile din Snookerland. În acest an, a venit rândul lui Liang Wenbo, care s-a căsătorit cu Chen Xuejiao, la Beijing, avându-i alături pe mai toţi snookeriştii profesionişti chinezi (atât cei din grupul de la Romford, cât şi cei din grupul de la Sheffield). Cavaleri de onoare : Ding Junhui, Xiao Guodong şi Tian Pengfei. (Fotografii – album 1, album 2).

Foarte îndrăgit în Main Tour, Liang a primit şi o serie de videourări transmise de Ronnie O’Sullivan, Judd Trump, Jimmy White, Peter Ebdon, Matthew Stevens, Mark Williams, Stephen Lee şi managerul Django Fung.

Felicitări tânărului cuplu !

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

La Wells, se desfăşoară ediţia 2012 (a 15-a) a Openului Austriei. Este, ca de obicei, un turneu pro-am, iar printre participanţi se numără şi câţiva jucători români : Daniel Bontea, Marcel Bera, Marius Ancuţa, Marius Mihail Roşu şi Sorin Avram. Primii trei au reuşit să se califice în fazele cu eliminare directă şi au intrat în tragerea la sorţi a treizecişidoimilor (runda ultimilor 64). Din păcate, ultimii doi au pierdut cu 0-3 (Marcel Bera, calificat de pe locul al treilea din grupa D, a cedat în faţa germanului Alexander Ethner, iar Marius Ancuţa, calificat de pe al patrulea loc din grupa C, a fost eliminat de ungurul Ede Dunai).

Daniel Bontea (care câştigase şi grupa B) l-a învins cu 3-1 pe austriacul Oskar Charlesworth, pentru a pierde apoi (1-3), în şaisprezecimi, meciul contra unui alt austriac, Alexander Tröster.

Calificaţi (unii, din oficiu) în această rundă a şaisprezecimilor sunt şi câţiva foşti şi actuali profesionişti printre care John Higgins, Judd Trump, Mark Williams, Peter Ebdon şi Stuart Bingham.

Cel mai mare break construit până acum, la această ediţie : un break maxim al cărui autor a fost Mark Williams.

Sferturi
Judd Trump 4–2 Mark Joyce
Stuart Bingham 3–4 Matthew Couch
Mark Williams 4–3 Peter Ebdon
Barry Pinches 0–4 John Higgins
.
Semifinale
Judd Trump 2–5 Matthew Couch
Mark Williams 5–1 John Higgins
.
FINALA
MATTHEW COUCH 5–6 MARK WILLIAMS

Streaming http://www.welsin.tv/content.php?id=25

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

The City of Melbourne Open – turneu de calificare pentru wildcardurile de la Openul Australiei. La fel ca anul trecut, australienii (poate pe drept cuvânt mai modeşti decât chinezii ), n-au cerut, pentru ai lor, decât două locuri. Wildcardiştii din 2011 au fost fraţii Mifsud : cel mai mare, Steve, în calitate de Număr 1 naţional, cel mai tânăr, James, în calitate de câştigător al turneului City of Melbourne Open – turneu de puncte tradiţional în circuitul australian, dar care, în sezonul trecut, a devenit totodată şi competiţie de calificare pentru Bendigo). S-au socotit antipodienii cât s-au socotit şi, până la urmă, au decis să păstreze formula aceasta şi în noul sezon 2012-13. Cu o modificare : nu va mai beneficia de wildcard ocupantul primei poziţii în clasamentul naţional.

Aparent, turneul capătă o şi mai mare importanţă : e drept că statutul de wildcardist la Openul Australiei este dat strict de performanţele de la Melbourne, numai că, în realitate, performanţa se poate vădi secundară, întâietate având geografia : organizatorii australieni au hotărât că un wildcard e pentru cel mai bun jucător care este şi posesor al cetăţeniei australiene, iar celălalt wildcard e pentru cel mai bun jucător de cetăţenie australiană, provenit din statul Victoria (unde se află cele două oraşe, Melbourne şi Bendigo, situate la vreo 130 de kilometri distanţă unul de celălalt). În situaţia în care campionul este şi el din statul Victoria, de al doilea wildcard se va bucura următorul victorian pe lista performanţei.

OK, atunci, dacă iese campion, să zicem, un neozeelandez ori un singaporez, degeaba, nu va juca la Bendigo ! Iar dacă al doilea victorian pe lista performanţei e un jucător care a fost eliminat, să zicem, în sferturi, înseamnă că în competiţie au fost cel puţin patru jucători mai buni decât el. Dreptate-i asta ?!... Nu, nu e dreptate, e protecţionism îngust şi tocmai de aceea, în calitate de turneu de calificare, City of Melbourne Open nu capătă importanţă, ci pierde importanţă. Miopie organizatorică ! În acest fel, nici nu i se furnizează Openului Australiei doi wildcardişti competitivi, nici mare brânză la încasări nu se va face fiindcă, asemenea publicului american, australienii au cultul învingătorilor şi preferă să vadă staruri, nu vagi (foste) speranţe locale.

Limitarea prin cetăţenie nu le-a trăsnit nici măcar chinezilor, care (fie şi din raţiuni propagandistice), în runda wildcardurilor de la turneele găzduite de ei, invită şi jucători iranieni, indieni sau thailandezi. După informaţiile mele, Jason Ferguson a primit deja o atenţionare din partea lui Barry Hearn, dar mare lucru nu mai poate fi schimbat. Acuma, deh, sigur că WPBSA le lasă organizatorilor destulă libertate de acţiune. În afară de rezolvarea problemelor logistice, federaţiile organizatoare (care, apropo, nu plătesc absolut nici un ban din premiile unui turneu de profesionişti) au ca unică sarcină pe aceea de a asigura sponsorul titular. În atare condiţii, aceste federaţii naţionale cer şi primesc un număr de locuri pentru wildcardişti. Cum anume îi desemnează ele pe aceşti wildcardişti este, de regulă, numai treaba lor. Dar protecţionismul „panvictorian” din acest an mi se pare că se apropie prea mult de nedreptate şi de ignorarea programatică a valorii.

The City of Melbourne Open s-a încheiat ieri. În faza round robin-ului, cei 96 de jucători înscrişi au fost împărţiţi în 16 grupe de câte şase, iar primii doi din fiecare grupă s-au calificat în şaisprezecimi. Meciurile grupelor au avut loc în cinci cluburi diferite : Princes Entertainment Centre, Kings Entertainment Complex, Yarraville Club, Brunswick Club şi RACV Club – ultima arenă fiind şi cea a meciurilor din fazele finale. În afară de miza wildcardurilor la Bendigo (şi a punctelor din clasamentul naţional), fondul total de premiere a fost de 16 000 de dolari australieni.

Sferturi
James Mifsud 3–1 Ben Judge
Johl Younger 3–0 Ben Nunan
Alan McCarthy 1–3 Joe Minici
Paul Thomerson 2–3 Matthew Bolton
.
Semifinale
James Mifsud 1–3 Johl Younger
Joe Minici 3–2 Matthew Bolton
.
FINALA
JOHL YOUNGER 4–0 JOE MINICI

Johl Younger (foto Glen Wilkinson)

Iată deci că ambii pretendenţi la wildcard sunt „victorieni” : campionul Johl Younger (deşi originar din statul Queensland, locuieşte acum la vreo 65 de kilometri de Melbourne, la Geelong, adică în statul Victoria) a primit wildcardul destinat celui mai bun jucător australian din turneu, iar cel de-al doilea wildcard i-a revenit semifinalistului James Mifsud, care s-a dovedit a fi al doilea clasat dintre jucătorii proveniţi din statul Victoria. Dincolo de „provincialismul” gândirii (pe care l-am criticat ca principiu), este probabil ca, practic, de data asta, organizatorii să aibă norocul de a scăpa cu obraz curat.

În acest an, cel mai mare break a fost o tentativă de maxim, oprită la 112, a lui Steve Mifsud.

De James Mifsud ne amintim de la Openul Australiei 2011, dar cine este campionul de la Melbourne 2012 ? Este o persoană interesantă. Johl Younger are 34 de ani şi, anul trecut, a marcat cel mai mare break al competiţiei (un 137). A început să joace snooker pe la 12 ani, apoi, a devenit un tânăr star al fotbalului australian plus campion naţional de motocros la juniori, după care s-a fixat la sporturile cu tacul şi a adunat alte titluri naţionale la pool (Bila-8, Bila-9) şi snooker. În snooker, a cam avut ghinionul de a da, foarte des, peste adversari aflaţi în mare formă : a fost semifinalist la Campionatul mondial IBSF când titlul a fost câştigat de Stuart Bingham (1996) şi sfertfinalist la Campionatul mondial IBSF Under-21 când trofeul i-a revenit lui Marco Fu (1997). A jucat şi în Main Tour, dar fără rezultate notabile. Când situaţia a început să se deterioreze şi snookerul părea s-o ia pe drumul către mormânt, a renunţat, dezgustat şi revoltat, la toate sporturile cu bile & tac, s-a apucat de afaceri şi s-a îmbogăţit.

În materie de comerţ şi surf-turism, treburile lui Johl continuă să meargă bine, dar s-ar zice că postavul cel verde, întins pe cunoscutul măsoi, emite nişte chemări tainice şi melodioase astfel încât, pe lângă el, sirenele cântăcioase ale rătăcitorului Ulise ar părea nişte maneliste răguşite de prea mult fumat la colţul barului. Şi aşa, acum vreo 3-4 ani, Johl a revenit în Snookerland, luând-o încet şi, mai ales, muncind de amorul artei.


Am înlocuit fotografia pe care o alesesem iniţial : era cam veche, iar Johl arăta, well... younger. Între timp, am făcut rost de o imagine 2012 şi-i mulţumesc pentru asta lui Glen Wilkinson (care a părăsit turneul melbournian în faza optimilor).

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[andydrak]

In perioada 25-27 mai, adica incepand de astazi, se desfasoara Belgrade Snooker Open, primul turneu international de snooker gazduit de tara vecina. Romania participa cu o delegatie de 16 sportivi si 5 arbitri. Astazi se vor juca grupele (8 grupe de cate 5), maine incep fazele eliminatorii : Last 24, Last 16, sferturi, iar Duminica semifinalele si finala. In competitie s-au inscris jucatori din Bosnia, Bulgaria, Romania si evident, Serbia.

_________________
147 is nothing ... 155 is something !

[Clara White]

Mulţumiri, Alex. Aşa cum anunţam, aici, pe data de 6 ianuarie, turneul era programat, iniţial, între 13 şi 15 aprilie. Mi-ar fi părut rău dacă sârbii ar fi pornit cu stângul. Aceia dintre ai noştri care sunt la Belgrad sunt aşteptaţi cu ştiri / impresii / poze http://www.snookerforum.ro/viewtopic.php?p=39370#39370 Good luck, Gents !

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Joe Jogia a fost suspendat, cu titlu preventiv, din orice competiţii profesioniste, până când Comisia disciplinară a WPBSA îşi va da verdictul în privinţa tentativei de blat semnalate de agenţiile de pariuri, la Shoot-out 2012. Există suspiciunea că jucătorul avea intenţia de a-şi lăsa adversarul (Matthew Selt) să câştige meciul (de un singur frame) în schimbul unor avantaje pecuniare. În prima fază, Jogia a respins orice acuzaţii şi a declarat că numele lui valorează la fel de mult ca aurul şi că nu se retrage din turneu. A explicat că, după părerea sa, unii pariori l-ar fi văzut şchiopătând (din cauza unei entorse) şi, probabil, au tras concluzia că, într-un meci contra cronometru, ar fi un perdant garantat. Totuşi, în ziua următoare, Jogia s-a retras şi a fost înlocuit cu Rod Lawler.

Nigel Mawer, şeful Comisiei disciplinare, a încheiat prima fază a anchetei şi a ajuns la concluzia că materialul adunat este suficient pentru a justifica programarea unei audieri, în cursul căreia Joe Jogia să răspundă la o serie de întrebări. Audierea va avea loc pe data de 25 iulie. (Comunicatul WPBSA)

Prima competiţie de puncte din sezonul 2012-13 a şi avut loc, în weekendul precedent, la Matchroom, clubul lui Terry Griffiths din Llanelli (Ţara Galilor), în cadrul circuitului feminin de snooker (WLBSA). A fost prima ediţie a unui turneu destinat să omagieze amintirea marii campioane care a fost Agnes Davies (mai multe despre ea, aici) – The Agnes Davies Memorial. Din păcate, o parte dintre jucătoarele considerate favorite se află în vacanţă (iar Reanne Evans era ocupată la QSchool), calea spre trofeu a fost ceva mai larg deschisă şi reprezentantele Orientului au avut o bună ocazie de a se afirma. Astfel, în competiţia principală, finala a fost un duel hongkonghez, iar primul nume înscris pe trofeu va rămâne cel al dublei vicecampioane mondiale IBSF Jaique Ip Wan In.



Sferturi
Jaique Ip Wan In (Hong Kong) 3–2 June Banks (Regatul Unit)
Tina Owen-Sevilton (Regatul Unit) 3–0 Yu Ching Ching (Hong Kong)
So Man Yan (Hong Kong) 3–2 Tatjana Vasiljeva (Letonia)
Ng On Yee (Hong Kong) 3–0 Eva Palmius (Regatul Unit)
.
Semifinale
Jaique Ip Wan In 3–1 Tina Owen-Sevilton
So Man Yan 3–2 Ng On Yee
.
FINALA
JAIQUE IP WAN IN 3–0 SO MAN YAN

Finala turneului de consolare : Vicky Carter 2–0 Hannah Jones
Finala turneului 40(+) : Gaye Jones 1–0 Eva Palmius

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Tot în weekendul trecut, s-a desfăşurat şi a 20-a ediţie a Campionatului naţional al Statelor Unite – a patra de când a fost creat circuitul naţional de snooker, care cuprinde un număr din ce în ce mai mare de turnee. Este, totodată, cea de-a 8-a ediţie găzduită de clubul Embassy, din oraşul californian San Gabriel.

Americanii au organizat primul lor Campionat naţional de snooker în 1991. De atunci, lucrurile au evoluat mult, mai ales dacă avem în vedere faptul că, acolo, snookerul constituie în continuare o disciplină oarecum exotică (dacă nu cumva chiar stranie) prin gradul său ridicat de dificultate – dificultate cu atât mai evidentă cu cât este comparată cu a disciplinelor înrudite, practicate în patria d-lui Obama. Americanii nu par a avea răbdare să joace snooker, mai ales că sunt obişnuiţi să vadă cum, în biliardul „lor” (pool), treaba merge mult mai repede.

Campionii naţionali de până acum :
2011 Ahmed Aly El Sayed 5–3 Ajeya Prabhakar
2010 Ahmed Aly El Sayed 5–4 Yi Fei Mei
2009 Ahmed Aly El Sayed 5–4 Ajeya Prabhakar
2008 George Lai 5–2 Jian Qiang Wang
2007 Jack Kung 5–3 George Lai
2006 Paul Kimura 5–3 Romil Azemat
2005 George Lai 4–2 Kenny Kwok
2004 Kenny Kwok 4–2 Raymond Fung
2001 Tom Kollins 5–0 Ajeya Prabhakar
2000 Ajeya Prabhakar 5–3 Tom Kollins
1999 Tom Kollins 5–0 Murali Venkat
1998 Tom Kollins 5–4 Tom Karabotsos
1997 George Lai 5–3 Truman Wu
1996 Peter Ong 5–0 Piya Potanan
1995 Tang Hoa 5–1 Orwin Ham
1994 David Yao 5–2 Tom Kollins
1993 David Yao 5–0 Mike Massey
1992 Tom Kollins 4–3 John Lewis
1991 Tom Kollins 4–2 John Abruzzo
.

Campionatul naţional 2012 încheie cel mai aglomerat sezon din istoria acestei părţi a Snookerlandului : pentru prima oară, calendarul competiţional a cuprins 14 turnee de puncte. Din păcate, snookeriştii americani încă se mai confruntă cu o problemă dificilă : în absenţa quasi-totală a sponsorilor individuali, jucătorii nu pot participa la toate turneele din sezon, ceea ce i-ar purta de pe Coasta de Est, pe Coasta de Vest sau din New York, la Houston, în Texas. Ca urmare, oamenii concurează mai degrabă zonal. După câte ştiu, Federaţia americană are unele proiecte în sensul urmării exemplului dat de baschet, adică al înfiinţării a două „conferinţe” – de est şi de vest, titlul naţional urmând a fi decis prin playoffs etc. Probabil că reformele structurale vor mai cere timp, că americanii n-au un Barry Hearn care să acţioneze iute şi fără prea multe menajamente.

În acest sezon, singurul câştigător multiplu a fost Raymond Fung (patru turnee/etape). Ceilalţi campioni au fost Muzlim Sarfaraz, Alex Copel, Joe Girdpool, Aurangzeb Mahmud, Paul Carbin, Ajeya Prabhakar, Romil Azemat, Varun Juneja şi, în fine, la etapa a 13-a, un nou venit, Sargon Isaac. Evenimentul principal al sezonului rămâne însă Campionatul naţional.

Sferturi
Jack Kung (California) 3–2 Ernst Bezemer (Texas)
Kwan Wai Kon (California) 0–3 Sargon Isaac (California)
Ajeya Prabhakar (California) 3–0 Jeff Szafransky (California)
Ahmed Aly (New York) 3–2 Romil Azemat (Arizona)
.
Semifinale
Jack Kung 1–4 Sargon Isaac
Ajeya Prabhakar 4–3 Ahmed Aly
.
FINALA
SARGON ISAAC 5–2 AJEYA PRABHAKAR



Sargon are 26 de ani, s-a născut şi a crescut în Anglia, a venit în SUA în 2006 (recent, a obţinut şi cetăţenia), dar, până în urmă cu vreo doi ani, nu numai că nu auzise de Federaţia americană, dar nici măcar nu crezuse că se joacă snooker şi pe ţărmul de vest al Atlanticului. Chiar şi de doi ani încoace, foarte ocupat fiind cu câştigarea existenţei & adaptarea la Lumea Nouă, nu s-a gândit să se antreneze sistematic aşa cum i-ar fi fost dator propriului talent, mai ales că are în palmares peste 30 de breakuri 100(+), cu un PB de 140. Mai este până să-şi reintre-n mână, dar fapt cert e că, abia înscris în circuitul SUA, a câştigat etapa a 13-a fără probleme, iar la Campionatul naţional a pierdut primul frame abia în semifinale. Sunt curioasă ce rezultate va avea la CM IBSF. 8)

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

În acelaşi foarte aglomerat weekend trecut, la North East Derbyshire Snooker Centre, au avut loc finalele 2012 din Campionatele naţionale de amatori ale Angliei, la toate categoriile. După cum se ştie, mai întâi se dispută turneele subzonale, apoi se confruntă Nordul cu Sudul. De menţionat că turneul seniorilor este cea mai veche competiţie din întreaga istorie a snookerului.
Principalele finale :

Seniori
Finala nordică : Gary Wilson 8–6 Stephen Craigie
Finala sudică : Martin O’Donnell 8–5 Hammad Miah
Finala naţională : GARY WILSON 10–9 MARTIN O’DONNELL

Under-21
Finala naţională : KYREN WILSON 8–7 SAQIB NASIR

Under-16
Finala naţională : SHANE CASTLE 6–2 JOSH MULHOLLAND

Under-14
Finala naţională : SHANE CASTLE 5–0 JAMES PEARSON

40(+)
Finala naţională : JONATAHN BAGLEY 5–1 CHRIS TAYLOR

Cluburi
Finala naţională : ZACHARY RICHARDSON 5–3 BRETT MILLER

6-Reds
Finala naţională : JOHN ASTLEY 6–1 RYAN MEARS

Comisia de disciplină a WPBSA a decis sancţionarea lui Mark Williams pentru comentariile postate pe Twitter, în ajunul deschiderii Campionatului mondial. Galezul va trebui să plătească o amendă de 3000 de lire plus încă o mie care reprezintă cheltuielile necesitate de declanşarea procedurii disciplinare.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Încă un weekend aglomerat – mai ales pentru scoţieni, care s-au adunat la Locarno Snooker Club din Edinburgh, pentru finalele lor naţionale. Au fost meciuri frumoase, deşi nu înţeleg de ce, poate cele mai interesante dintre ele – finala Under-19 şi finala Under-21 – au fost programate la o jumătate de oră una de cealaltă, ceea ce, în mod clar, l-a dezavantajat pe Scott Donaldson, care a avut de jucat în amândouă, iar şi pe a doua a şi pierdut-o. În legătură cu turneul principal : mai întâi, în acest moment, când e vorba despre Scoţia, înclin să pun la îndoială acest calificativ fiindcă, „materialul" matur rămas în baza de amatori nu străluceşte. Pe de o parte, se verifică zicala cu dificultatea puieţilor de a se dezvolta la umbra câte unui ditamai stejarul – a existat o continuitate Hendry-Higgins, dar, cu excepţia afirmării lui Graeme Dott (un titlu mondial plus alte două titluri de vicecampion mondial) şi a promisiunii crucibliene mereu amânate care este Stephen Maguire, în Main Tour nu există niciun jucător scoţian de vârsta maximei productivităţi snookeristice – circa 25-30 de ani – care să-şi fi depus o candidatură serioasă la cucerirea trofeului sheffieldian. Pe de altă parte, abia încheiate, gâlceava şi mâncătoria de pe acolo s-au dovedit dezastruose mai ales pe acest plan. Sau poate am eu pretenţii prea mari : la urma urmei, în ultimii 20 de ani, Scoţia a dat 11 campioni mondiali, adică mai mulţi decât toate celelalte trei naţiuni brite + Republica Irlanda, luate la un loc. 8)

Oricum, linia de start a sferturilor turneului principal din acest an evidenţiază ciocnirea generaţiilor – vârstele ultimilor opt se situează între 16 şi 40 de ani. În toate meciurile, a ieşit învingătoare „experienţa”. N-am nimic contra unuia sau altuia dintre învingătorii mai coptuţi, doar că... m-am plictisit de ei. Prin „supraexpunere", şi sportivii „se uzează” exact aşa cum păţesc şi prezentatorii sau comentatorii care nu ştiu să se corecteze şi să se reinventeze.

Sferturi
James McBain 5–1 Ross Valance
Michael Leslie 5–1 Dylan Craig
Craig MacGillivray 5–0 Fraser Patrick
Bobby Cruickshanks 5–4 Scott Donaldson
.
Semifinale
James McBain 6–5 Michael Leslie
Craig MacGillivray 6–4 Bobby Cruickshanks
.
FINALA
JAMES McBAIN 7–3 CRAIG MacGILLIVRAY

În imagine, momentul înmânării trofeului de către o veche cunoştinţă – măcar pentru noi, cei care bântuim de ceva ani plaiurile nonmioritice ale Snookerlandului.

Celelalte finale
Under-14 : Chris Totten 3–0 Finlay Thomson
Under-16 : Dylan Craig 5-4 Joseph McLaren
Under-19 : Scott Donaldson 5–2 Ross Muir
Under-21 : Rhys Clark 5–3 Scott Donaldson
40(+) : Pat McKinney 5-4 Scott Dunbar

James McBain reuşeşte astfel să adune trei titluri naţionale (2003, 2007, 2012).

Tot în acest weekend, la Gent, s-au disputat finalele naţionale ale Belgiei. La fel ca în competiţiile similare din Scoţia şi din alte ţări, fazele grupelor, şaisprezecimilor etc, s-au desfăşurat în rate, pe parcursul mai multor săptămâni. Spre deosebire de scoţieni, belgienii nu au transmis live (via streaming) nici măcar ultimele runde. Am urmărit scorurile, cu coada ochiului, fiindcă pe Tamisa, se derula parada jubiliară a navelor istorice, iar dinspre Gent nu mă aşteptam la răsturnări de situaţie. Eram aproape sigură că, în turneul „mare", noul campion avea să fie Kevin Van Hove (aflat la opt ani după cucerirea unicului titlu naţional din cariera sa). Adversarul său, Yvan Van Veldhoven, avea în palmares un număr de trei titluri naţionale – cel dintâi, obţinut la 16 ani, adică în urmă cu mai mult de un sfert de secol ! – şi deja câştigase secţiunea 40(+). Dar Kevin a avut cu mult mai multe probleme decât îmi închipuisem eu : Yvan i-a luat, rapid, primele două frame-uri, cu breakuri de 59 şi 83, după care a început acea tristă & plictisitoare hârâială în care jucătorii adună punctele cu ţârâita, iar spectatorii stau cu ochii pe ceas fiindcă ceea ce (nu) se întâmplă pe cadran e mai interesant decât ceea ce (nu) se întâmplă pe masă. Dar, nu-i aşa, dacă nu ne putem lăuda cu spectacolul tehnic, ne lăudăm măcar cu dramatismul, iar spre sfârşit, finala gentiană chiar a devenit dramatică.

Sferturi
Peter Bullen 5–3 Nick Vanhee
Yvan Van Velthoven 5–1 Luc Heirewegh
Kevin Van Hove 5–0 Jurgen Van Roy
Rene Hemelsoet 0–5 Bjorn Haneveer
.
Semifinale
Peter Bullen 4–6 Yvan Van Velthoven
Kevin Van Hove 6–4 Bjorn Haneveer
.
FINALA
YVAN VAN VELDHOVEN 7–6 KEVIN VAN HOVE

În imagine, campionul 1986, 1992, 1994 şi 2012, alături de Hilde Moens, arbitrul finalei de duminică.

Celelalte finale
Under-16 : Amadeo Durnez 4-3 Kobe Vaoppen
Under-21 : Nicky Godeyne 6-4 Jurian Heusdens
Ladies : Wendy Jans 4–3 Cathy Dehaene
40(+) : Yvan Van Velthoven 5–1 Guy Hendrick
50(+) : André Slegers 4–3 Jan Verbeeck
Dublu : Peter Bullen & Patrick Delsemme 5–3 Jurgen Van den Bossche & Jimmy Van de Winkel

Apropo de finala Under-16, aş vrea să vă fac cunoştinţă cu noul campion. Are 13 ani şi e băiatul lui Pascal Durnez, la rândul său jucător de snooker. Dar puştiul parcă nu cu Pascal seamănă.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

Ronnie O'Sullivan se retrage (deocamdată) din activitatea competiţională :

„Am hotărât ca, pentru moment, să nu mă înscriu în niciun turneu – nici în Premier League, nici în următoarele competiţii de puncte ale WPBSA. Nu am semnat contractul pentru că termenii în care a fost redactat îmi impun obligaţii prea mari, iar eu mă aflu într-o etapă a carierei mele în care nu doresc să-mi asum aceste obligaţii.

Doresc în continuare să joc snooker şi să vizitez acele locuri din lume unde, precum în China, snookerul este primit cu entuziasm şi adoraţie.

Sper că, într-un fel sau altul, o să rămân şi pe viitor implicat în acest sport.”

Declaraţia a fost dată publicităţii de Grove Snooker, firma de manageriat sportiv care se ocupă de interesele lui Ronnie O'Sullivan.

World Snooker a confirmat faptul că, în afară de Ronnie O’Sullivan, toţi ceilalţi jucători au semnat contractul (individual), contract redactat în termeni care au făcut obiectul consultărilor WPBSA cu SPA (Snooker Players’ Association). Ca urmare a nesemnării acestui contract, jucătorul englez nu are dreptul de a participa la niciun turneu organizat sau recunoscut de către WPBSA.

Barry Hearn : „Oricât de mult ne va lipsi Ronnie în turneele noastre, nu putem face excepţie de la propriile noastre reguli pentru a satisface solicitările unui singur jucător. Datoria noastră este de a le recunoaşte tuturor jucătorilor drepturi egale. Ronnie este liber să se înscrie, în orice moment, în oricare turneu din circuit, cu condiţia de a se conforma regulilor cuprinse în contractul semnat de ceilalţi jucători.”

Ding Junhui a fost amendat cu aceeaşi sumă (de 250 de lire sterline) pe care a trebuit s-o plătească şi Mark Allen pentru acelaşi tip de exprimare inadecvată într-o conferinţă de presă. Irlandezul a făcut nefăcuta la Campionatul Regatului Unit, chinezul, la Campionatul mondial.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[serbanm]

Chiar daca pe termen lung Barry Hearn va castiga, pe termen scurt va pierde, atat el cat si snookerul, prin lipsa lui Ronnie

[Clara White]

Mda, în fine, Jason Ferguson a spus, azi, vorbele care trebuiau spuse încă de ieri : că în afară de eventualele premii, Ronnie O’Sullivan dorea bani în plus (mulţi bani în plus) pentru prezenţa la turnee. Aşa se explică referirea la „tratamenul egal” aplicat jucătorilor. WPBSA nu poate şi nici nu trebuie să dea nimănui onorarii speciale de apariţie – dacă există un sponsor de turneu dispus să cheltuiască un număr de zeci de mii de lire în acest scop, e liber s-o facă, dar o federaţie internaţională nu are voie să procedeze în acest mod.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen