Dominic Dale

[Clara White]

Am pornit cu gândul de a pune aici interviul luat lui DOM DALE de amicul meu galez, în clubul căruia acesta joacă destul de des, ca prieten ce-i este, dar pâna la urmă am preferat să scot de acolo doar câteva răspunsuri şi să adaug declaraţii & infos culese din diferite alte surse, într-o sinteză cu ceva mai mari pretenţii de complexitate.

Pentru DOMINIC DALE, sezonul 2004-5 a fost unul sărăcuţ şi necăjit. În 8 turnee, n-a câştigat decât 3 amărâte de meciuri – dintre care unul n-a fost, totuşi, chiar „amărât” : bătăiţa administrată (9-3) lui DING, la UK Championship. Aşa că a ieşit din Top 32. După singurul titlu câştigat (Grand Prix-ul de acum 9 ani – finala 9-6 cu HIGGO), DD spusese că era un basm devenit realitate pentru că nu s-a considerat niciodată un jucător de valoare internaţională. Mai rar atâta modestie şi încă într-aşa un moment euforic !

Galezul e un original – începând cu ţinuta. Într-adevăr, omul are dacă nu un gust impecabil, măcar o certă bucurie a culorilor. Uneori, cam ... sonore. La Crucible ‘98, a apărut într-un costum alb (ca altădată canadianul KIRK STEVENS), cu cămaşă roşie şi şosete albe. De atunci încoace, a acceptat să poarte cele mai trăsnite vestimentaţii fie pentru reclame fie pentru varii acţiuni caritabile : la UK 2004, a „fost” Moş Crăciun. „Cuminte” pe lângă ceea ce s-a întâmplat la Welsh Open, un an înainte, când „fusese” vânzător ambulant pe o stradă din Cardiff. „Câţiva fani mi-au aruncat şi o a doua privire, drept care m-au recunoscut şi au venit să le dau autografe. Şi Stephen Hendry a trecut pe-acolo. N-a reuşit să-şi ascundă rânjetul !...” Îmi închipui. Tot pe stradă, dar la Sheffield, DD a mai „îmbrăcat” şi bandajele unei mumii, iar acum vreun an, din nou la Welsh Open, a pozat în chip de gladiator. „A trebuit să mă întind pe iarba udă şi nu aveam pe mine decât sandalele romane şi toga. Turna cu găleata, tremuram tot şi puţin a lipsit ca să intru în hipotermie !” Alte „identităţi” : cosmonaut (de unde porecla „Spaceman”), poliţist de la brigada rutieră, barman. Cea mai recentă preferinţă vestimentară e trenciul negru stil Matrix. Până şi tată-său a intrat la idei. DD l-a asigurat, însă, că nu face asemenea glume în zilele de meci şi a pledat în apărarea sa : „Nu fumez, nu mă interesează jocurile de noroc şi nici măcar golful [ !!!...]. Ăsta e felul meu de a lupta cu emoţiile şi tensiunea competiţiilor. E felul meu de a mă amuza. Poate că-s cam nebun !” Eh, nici chiar aşa !...

Mi se pare interesant de remarcat că şi spre snooker tot culorile l-au atras. DD are doi fraţi mai mari şi, pe când era el de vreo 10-11 ani şi încă îl chema aşa cum fusese botezat (Christopher, adică – mai târziu şi-a schimbat numele), tatăl lor a adus acasă o masă ¾. Dar nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte, fiindcă nu cei doi fraţi ai lui au prins microbul ! „Îmi amintesc de fascinaţia pe care o aveau asupra mea culorile bilelor. Mă tot jucam cu ele, pe urmă chiar am început să joc snooker şi, nu peste multă vreme, cei din jur au început să spună că ‘promit’. Pe la 13 ani, am trecut la masa mare şi am făcut primul meu break de 100.”

Jucătorii preferaţi ai lui Dom sunt TERRY GRIFFITHS şi ALEX HIGGINS, cu un plus pentru galez, fiindcă întotdeauna găsea timp, după meci, să stea de vorbă cu copiii şi să răspundă la întrebările lor. „Îmi amintesc că l-am văzut o dată explicându-le ceva la doi puşti şi după o clipă alţi 20-25 s-au alăturat grupului.” Iar despre Alex : „Venirea lui a fost lucrul cel mai formidabil care s-a întâmplat în sportul ăsta. El şi alţi câţiva au adus snookerului faima pe care o are acum.” Îl admiră şi pe STEPHEN HENDRY pentru profesionalism şi pentru felul în care s-a dedicat dintotdeauna şi total acestui sport. Dar DD are o slăbiciune şi pentru imprevizibilitatea lui QUINTEN HANN. „Lumea nu înţelege că Hann este un copil răsfăţat. Maică-sa e cea care l-a răsfăţat. Ani şi ani de zile, când el avea nevoie de altceva în viaţa lui [de un tată ?... ], maică-sa îl răsfăţa. Suntem amici – doi psihopaţi !...” Altminteri, i se pare mai greu să se uite decât să joace el însuşi. O să se acomodeze şi cu privitul, fiindcă e solicitat din ce în ce mai des să urce în cabina comentatorilor.

Amintirea cea mai frumoasă e, bineînţeles, cea din 1997, când a cucerit titlul la Grand Prix. „Îmi face plăcere să mă gândesc la felul în care, ca jucător relativ neexperimentat, am făcut faţă perspectivei de a câştiga primul meu turneu de puncte, cât de bine mi-am păstrat concentrarea, cum am reuşit să nu mă întreb, jucând, ce se va întâmpla dacă pierd şi nu mi-am zis nici ia uite, s-ar zice că o să câştig. Câteodată nici nu-mi vine să cred că am reuşit aşa ceva, nu-mi vine să cred cum conduceam cu 8-6 şi cum am făcut un break de 120, după care altul de 77, care mi-a şi adus victoria.” Continuă să se antreneze 3 ore pe zi dacă e singur şi până către 6 dacă are parteneri precum RYAN DAY şi MATTHEW STEVENS, cu care, la începutul carierei, călătorea mult. Îi ducea cu maşina tatăl lui Matt.

Dar DD nu este numai jucător şi comentator de snooker. Este şi un reputat colecţionar de diverse obiecte din domeniul acestui sport – mai ales, tacuri. Prima colecţie, impresionantă din câte se zice, a fost vândută când galezul s-a mutat din Llanfihangel-ar-Arth în apartamentul cu vedere la mare din Penarth (de unde, acum doi ani, s-a mutat la Neath. Acolo stă şi acum). Noua colecţie e chiar mai bogată decât prima. 8) Adună în special piese din anii 1950, dar cel mai mult ţine la un tac „de damă” făcut în 1910 (pentru că e „frumos şi delicat”) şi la un altul, de biliard, cumpărat în Franţa şi datând din 1830 (pentru că are mânerul foarte frumos ornamentat). Dar tot mai bune i se par tacurile englezeşti de la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20. În ceea ce-l priveşte, nu joacă doar cu unul anume. Trece de la un tac la altul şi nu are nici o problemă când le schimbă. Şi nu e nici superstiţios : „Cred că dacă ai superstiţii înseamnă că ai o mică fisură în pregătirea mentală.” Cea mai recentă parte a activităţii de colecţionar iese, însă, din snooker şi vizează obiecte decorative aparţinând curentului Art Deco, din anii 1930.

DD nu este numai jucător, comentator şi colecţionar. Este şi istoric al sporturilor din sfera biliardului, calitate în care scrie şi publică articole în reviste de specialitate. Am citit şi eu unul despre plăcuţele metalice cu numele fabricantului de tacuri, plăcuţe aplicate chiar pe mânerul tacului şi care au apărut în anul 1870. Plin articolul de date şi analize ale materialelor & detalii tehnice & estetice etc. După cum se vede, preocupări multiple. Muzica este încă una dintre ele.

DD este jucător, comentator, colecţionar şi istoric, dar ar fi putut fi şi cântăreţ de operă. Întotdeauna i-a plăcut Roy Orbison, aflat acum din nou la mare modă. (A fost o vedetă a anilor 50-60 – când încă mai era nevoie de voce ca să faci carieră chiar şi în muzica zisă uşoară). Dominic îşi aminteşte că datorită lui Roy Orbison s-a apucat să cânte şi a constatat că are glas cu carul, drept care a început să şi-l lucreze în ideea de a urca pe scena de operă. Dar în canto e muncă încă şi mai multă decât în snooker, aşa că, după 18 luni de salahorie vocală, s-a lăsat păgubaş. (Pentru cei interesaţi, hai să mai spun şi că DD e bariton.) Acum merge des la spectacole de operă – ca şi KEN DOHERTY – dar şi la concerte de jazz. Altfel, se mulţumeşte să facă doar ceva karaoke (oare cântă şi în duet cu Eirian ?!...) şi spune că, prin turnee, ceilalţi snookerişti îl roagă mereu să le cânte. A cântat şi în faţa unui public mai numeros, în Irlanda, la un turneu şi a avut succes. „Dacă ar fi să câştig campionatul mondial, vă jur că aş cânta acolo, pe loc, orice mi-aţi cere !” Păi, crează-ne, DD, condiţiile şi o să ne gândim noi până atunci la ce anume să te punem să cânţi !...

Ambiţii ? Nu suferă că nu a făcut un 147 într-o competiţie oficială. (Personal best-ul său e de 145 – realizat la Liverpool Victoria UK Championship, în 1999). Vrea doar să-şi continue cariera, dar nu de dragul carierei, ci pentru că se simte bine făcând ceea ce face „O să joc cât de mult timp o să pot. Îmi place stilul ăsta de viaţă şi chiar călătoriile de-a lungul şi de-a latul lumii, fiindcă e un adevărat noroc să ai o asemenea ocazie de a cunoaşte oameni interesanţi.” Well, dacă tot vorbim despre oameni interesanţi, e sigur că şi DD face parte din această categorie. 8)

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Mrs. Hendry]

L-am citit pe nerasuflate. Thanks!
Foarte interesante activitatzile D-lui Dale. Heh. Cantaretz de opera, ay?

_________________
"Luck is an offensive, abhorrent concept. The idea that there is a force in the universe tilting events in your favor or against it is ridiculous." ~ Sherlock Holmes ~ Elementary

[Posseidon]

[CristinaRo]

Cred ca mi-ar place sa-l cunosc personal pe Dominic Dale Nu! Nu-l tradez deloc pe Ronnie , dar DD mi se pare un om foarte interesant.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - Masters 2010, Wuxi Classic 2012

[Miss Chigwell]

A trebuit sa ajunga Dom in semifinala unui turneu de puncte ca sa mai trec si eu pe aici...Shame! Am recitit interviul si m-a binedispus si mai mult. Istoric in ale sporturilor cu bile, colectionar si cantaret. Unde se pitise renascentistul .
*Oare cum ar fi aparut imbracat daca ajungea in finala? Ma tem ca n-o sa aflam prea curand .

[snooky]

Chiar interesanta si distractiva viata lui Dominic, si este foarte sincer in declaratii dupa cum rezulta din articol. Sincera sa fiu prea multe nu stiam despre el. Si asta si din vina lui,pt.ca in ultimul timp nu am auzit de el ,nu l-am vazut jucind,iar de cistigat vreun turneu…ce sa mai zic! Am vazut doar citeva meciuri,dar mi-a placut stilul sau de joc. Ma gindeam ca poate s-o fi lasat de snooker si a trecut la tricksot-l-am vazut jucind si se distra grozav.
Imi place ca nu l-au tentat jocurile de noroc si a ales in schimb alte pasiuni-nu pot sa mi-l inchipui cinteret de opera… poate doar dc.mi-ar face o demonstratie! Ar fi chiar tare de tot sa cinte spre ex. ”Vincero” sau “O sole mio” dupa ce va cistiga un turneu.( si dupa cum s-a prezentat l-a Malta Cup,dc.se tine de treaba si are si putin noroc sper sa poate tine in brate un trofeu cit mai curind).

_________________
"Stie ce e iubirea acela care iubeste fara speranta".
Cine iubeste,aiureaza".

[Clara White]

[snooky]

Orice arie ar cinta ar fi un fapt nemaipomenit in istoria snookerului! 8)
Uite ca mi-a venit o intrebare,Clarisor(tu care esti atit de bine informata): s-a intimplat vreodata ca un jucator sa faca un gest socant sau curios sau nemaiintilnit ,dupa cistigarea unui turneu sau vreunui meci? 8)

_________________
"Stie ce e iubirea acela care iubeste fara speranta".
Cine iubeste,aiureaza".

[Clara White]

Încă o finală ! 8) Bravo, DD ! Poate şi un titlu. Hai, DD !

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Lady Croft]

Maine cred ca o sa stau comod in fotoliu si o sa las spectacolul sa ma acapareze...nu stiu daca o sa am vre'un favorit...desi pana maine se mai pot schimba lucrurile.

Congrats DD!!

_________________
It all can be over in just one blink of an eye...but the memory will always remain in the mind! NEVER FORGETT...ALWAYS REMEMBER!
I  Snooker!
Laureată a Premiului Oscue - China Open 2011

[Clara White]

FELICITĂRI, DOMINIC ! Superbă victorie ! Să fie de bun augur. 8)

Mulţumesc pentru bucuria pe care mi-ai făcut-o câştigând acest turneu !

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

DD a vândut la licitație fotografii ale faimoasei star Marilyn Monroe și astfel și-a rotunjit veniturile cu 25 000 lire. The Stroud Life de azi.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen

[Clara White]

DD ON CUE

24 May 2007

What makes a good cue? Few snooker players know more about the key tool of the trade than former Grand Prix champion Dominic Dale. The Welshman has been fascinated by cues since the age of 15 when his father bought a book about billiards dated 1932. The player known as the Spaceman for his colourful personality is a keen trader of antique and specialist cues and spends hours every week on e-bay searching for bargains. So Dale is perfectly placed to answer the key questions:

For someone who is starting out in snooker, what’s the best cue to buy?
You should be looking for a solid cue in ash or maple with a 10mm tip, 31mm butt and 58 inches in length. You can buy a really good cue for about £120 which will last you a lifetime. It might not allow you to play the fancy screw shots that Jimmy White used to play but it will be conducive to solid, all-round snooker.

If you have serious designs on being a good player you should get one hand made. In my opinion the best cue makers are Trevor White from Bridgend, who made Stephen Maguire’s cue, and Glover Cues in Swadlincote. In London, John Parris, who made Ronnie O’Sullivan’s new cue, is also very good, and in the north of England there’s Craftsman Cues in Kippax near Leeds.

What’s the difference between ash and maple?
If you are buying a new cue it’s probably better to get ash because it is a softer wood and gives you a better feel. The ash comes from North America and has a good, straight grain pattern. Maple is harder and is usually clear of any visible grain. But if you are lucky enough to get hold of an old maple cue, they are very soft and have a lovely feel. Over time, air gets into the wood and softens the timber, which allows you to get great reaction and spin on the cue ball. Shaun Murphy uses an old Tom Newman cue made by Peradon, allowing him to play shots which wouldn’t come easily with a modern cue.

What are the most sought after antique cues?
Probably the French Marquetry cues which date back to around 1830. They have very intricate and attractive inlaid patterns with ivory pieces and can sell for over £1000. I sold a pair for £1150 each a few years ago. Also much sought after are the Burroughs & Watts cues which were made with ash taken from HM Shipyards. The timber came from ships and had been exposed to the salt air of the sea over 50 years. The ash was so well seasoned that it was ideal for making cues. They can sell for £400 to £600.

What are the most prized items in your collection?
Definitely the three billiards maces I have, which are extremely rare. They pre-date cues and were made around 1780. They are five foot long, consisting of a very thin dowel shaft with a hammer-headed end piece. They are worth between £600 and £1500 each. My favourite one has a Gillow stamp on the back. It was made by John Thurston, who ran one of the most famous billiards and snooker companies of all time. But this was made before he set up his own company (which is still running) it was while he was working as a cabinet maker for Gillow. It really is the Rolls Royce of maces.

_________________
Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen