Subiectul anterior :: Subiectul următor |
Autor |
Mesaj |
Clara White Administrator
Data înscrierii: 21/Noi/2004 Mesaje: 20617 Locație: Snookerland
|
Trimis: Mie 24 Aug 2005, 0:18 Titlul subiectului: Dominic Dale |
|
|
Am pornit cu gândul de a pune aici interviul luat lui DOM DALE de amicul meu galez, în clubul căruia acesta joacă destul de des, ca prieten ce-i este, dar pâna la urmă am preferat să scot de acolo doar câteva răspunsuri și să adaug declarații & infos culese din diferite alte surse, într-o sinteză cu ceva mai mari pretenții de complexitate.
Pentru DOMINIC DALE, sezonul 2004-5 a fost unul sărăcuț și necăjit. În 8 turnee, n-a câștigat decât 3 amărâte de meciuri – dintre care unul n-a fost, totuși, chiar „amărât” : bătăița administrată (9-3) lui DING, la UK Championship. Așa că a ieșit din Top 32. După singurul titlu câștigat (Grand Prix-ul de acum 9 ani – finala 9-6 cu HIGGO), DD spusese că era un basm devenit realitate pentru că nu s-a considerat niciodată un jucător de valoare internațională. Mai rar atâta modestie și încă într-așa un moment euforic !
Galezul e un original – începând cu ținuta. Într-adevăr, omul are dacă nu un gust impecabil, măcar o certă bucurie a culorilor. Uneori, cam ... sonore. La Crucible ‘98, a apărut într-un costum alb (ca altădată canadianul KIRK STEVENS), cu cămașă roșie și șosete albe. De atunci încoace, a acceptat să poarte cele mai trăsnite vestimentații fie pentru reclame fie pentru varii acțiuni caritabile : la UK 2004, a „fost” Moș Crăciun. „Cuminte” pe lângă ceea ce s-a întâmplat la Welsh Open, un an înainte, când „fusese” vânzător ambulant pe o stradă din Cardiff. „Câțiva fani mi-au aruncat și o a doua privire, drept care m-au recunoscut și au venit să le dau autografe. Și Stephen Hendry a trecut pe-acolo. N-a reușit să-și ascundă rânjetul !...” Îmi închipui. Tot pe stradă, dar la Sheffield, DD a mai „îmbrăcat” și bandajele unei mumii, iar acum vreun an, din nou la Welsh Open, a pozat în chip de gladiator. „A trebuit să mă întind pe iarba udă și nu aveam pe mine decât sandalele romane și toga. Turna cu găleata, tremuram tot și puțin a lipsit ca să intru în hipotermie !” Alte „identități” : cosmonaut (de unde porecla „Spaceman”), polițist de la brigada rutieră, barman. Cea mai recentă preferință vestimentară e trenciul negru stil Matrix. Până și tată-său a intrat la idei. DD l-a asigurat, însă, că nu face asemenea glume în zilele de meci și a pledat în apărarea sa : „Nu fumez, nu mă interesează jocurile de noroc și nici măcar golful [ !!!...]. Ăsta e felul meu de a lupta cu emoțiile și tensiunea competițiilor. E felul meu de a mă amuza. Poate că-s cam nebun !” Eh, nici chiar așa !...
Mi se pare interesant de remarcat că și spre snooker tot culorile l-au atras. DD are doi frați mai mari și, pe când era el de vreo 10-11 ani și încă îl chema așa cum fusese botezat (Christopher, adică – mai târziu și-a schimbat numele), tatăl lor a adus acasă o masă ¾. Dar nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește, fiindcă nu cei doi frați ai lui au prins microbul ! „Îmi amintesc de fascinația pe care o aveau asupra mea culorile bilelor. Mă tot jucam cu ele, pe urmă chiar am început să joc snooker și, nu peste multă vreme, cei din jur au început să spună că ‘promit’. Pe la 13 ani, am trecut la masa mare și am făcut primul meu break de 100.”
Jucătorii preferați ai lui Dom sunt TERRY GRIFFITHS și ALEX HIGGINS, cu un plus pentru galez, fiindcă întotdeauna găsea timp, după meci, să stea de vorbă cu copiii și să răspundă la întrebările lor. „Îmi amintesc că l-am văzut o dată explicându-le ceva la doi puști și după o clipă alți 20-25 s-au alăturat grupului.” Iar despre Alex : „Venirea lui a fost lucrul cel mai formidabil care s-a întâmplat în sportul ăsta. El și alți câțiva au adus snookerului faima pe care o are acum.” Îl admiră și pe STEPHEN HENDRY pentru profesionalism și pentru felul în care s-a dedicat dintotdeauna și total acestui sport. Dar DD are o slăbiciune și pentru imprevizibilitatea lui QUINTEN HANN. „Lumea nu înțelege că Hann este un copil răsfățat. Maică-sa e cea care l-a răsfățat. Ani și ani de zile, când el avea nevoie de altceva în viața lui [de un tată ?... ], maică-sa îl răsfăța. Suntem amici – doi psihopați !...” Altminteri, i se pare mai greu să se uite decât să joace el însuși. O să se acomodeze și cu privitul, fiindcă e solicitat din ce în ce mai des să urce în cabina comentatorilor.
Amintirea cea mai frumoasă e, bineînțeles, cea din 1997, când a cucerit titlul la Grand Prix. „Îmi face plăcere să mă gândesc la felul în care, ca jucător relativ neexperimentat, am făcut față perspectivei de a câștiga primul meu turneu de puncte, cât de bine mi-am păstrat concentrarea, cum am reușit să nu mă întreb, jucând, ce se va întâmpla dacă pierd și nu mi-am zis nici ia uite, s-ar zice că o să câștig. Câteodată nici nu-mi vine să cred că am reușit așa ceva, nu-mi vine să cred cum conduceam cu 8-6 și cum am făcut un break de 120, după care altul de 77, care mi-a și adus victoria.” Continuă să se antreneze 3 ore pe zi dacă e singur și până către 6 dacă are parteneri precum RYAN DAY și MATTHEW STEVENS, cu care, la începutul carierei, călătorea mult. Îi ducea cu mașina tatăl lui Matt.
Dar DD nu este numai jucător și comentator de snooker. Este și un reputat colecționar de diverse obiecte din domeniul acestui sport – mai ales, tacuri. Prima colecție, impresionantă din câte se zice, a fost vândută când galezul s-a mutat din Llanfihangel-ar-Arth în apartamentul cu vedere la mare din Penarth (de unde, acum doi ani, s-a mutat la Neath. Acolo stă și acum). Noua colecție e chiar mai bogată decât prima. 8) Adună în special piese din anii 1950, dar cel mai mult ține la un tac „de damă” făcut în 1910 (pentru că e „frumos și delicat”) și la un altul, de biliard, cumpărat în Franța și datând din 1830 (pentru că are mânerul foarte frumos ornamentat). Dar tot mai bune i se par tacurile englezești de la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20. În ceea ce-l privește, nu joacă doar cu unul anume. Trece de la un tac la altul și nu are nici o problemă când le schimbă. Și nu e nici superstițios : „Cred că dacă ai superstiții înseamnă că ai o mică fisură în pregătirea mentală.” Cea mai recentă parte a activității de colecționar iese, însă, din snooker și vizează obiecte decorative aparținând curentului Art Deco, din anii 1930.
DD nu este numai jucător, comentator și colecționar. Este și istoric al sporturilor din sfera biliardului, calitate în care scrie și publică articole în reviste de specialitate. Am citit și eu unul despre plăcuțele metalice cu numele fabricantului de tacuri, plăcuțe aplicate chiar pe mânerul tacului și care au apărut în anul 1870. Plin articolul de date și analize ale materialelor & detalii tehnice & estetice etc. După cum se vede, preocupări multiple. Muzica este încă una dintre ele.
DD este jucător, comentator, colecționar și istoric, dar ar fi putut fi și cântăreț de operă. Întotdeauna i-a plăcut Roy Orbison, aflat acum din nou la mare modă. (A fost o vedetă a anilor 50-60 – când încă mai era nevoie de voce ca să faci carieră chiar și în muzica zisă ușoară). Dominic își amintește că datorită lui Roy Orbison s-a apucat să cânte și a constatat că are glas cu carul, drept care a început să și-l lucreze în ideea de a urca pe scena de operă. Dar în canto e muncă încă și mai multă decât în snooker, așa că, după 18 luni de salahorie vocală, s-a lăsat păgubaș. (Pentru cei interesați, hai să mai spun și că DD e bariton.) Acum merge des la spectacole de operă – ca și KEN DOHERTY – dar și la concerte de jazz. Altfel, se mulțumește să facă doar ceva karaoke (oare cântă și în duet cu Eirian ?!...) și spune că, prin turnee, ceilalți snookeriști îl roagă mereu să le cânte. A cântat și în fața unui public mai numeros, în Irlanda, la un turneu și a avut succes. „Dacă ar fi să câștig campionatul mondial, vă jur că aș cânta acolo, pe loc, orice mi-ați cere !” Păi, crează-ne, DD, condițiile și o să ne gândim noi până atunci la ce anume să te punem să cânți !...
Ambiții ? Nu suferă că nu a făcut un 147 într-o competiție oficială. (Personal best-ul său e de 145 – realizat la Liverpool Victoria UK Championship, în 1999). Vrea doar să-și continue cariera, dar nu de dragul carierei, ci pentru că se simte bine făcând ceea ce face „O să joc cât de mult timp o să pot. Îmi place stilul ăsta de viață și chiar călătoriile de-a lungul și de-a latul lumii, fiindcă e un adevărat noroc să ai o asemenea ocazie de a cunoaște oameni interesanți.” Well, dacă tot vorbim despre oameni interesanți, e sigur că și DD face parte din această categorie. 8)
_________________ Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen
Ultima modificare efectuată de către Clara White la Mar 14 Aug 2007, 3:28, modificat de 1 dată în total |
|
Sus |
|
Mrs. Hendry Addicted to snooker
Data înscrierii: 20/Noi/2004 Mesaje: 2360 Locație: pool hall
|
|
Sus |
|
Posseidon Addicted to snooker
Data înscrierii: 25/Noi/2004 Mesaje: 465 Locație: Bucuresti
|
|
Sus |
|
CristinaRo Addicted to snooker
Data înscrierii: 21/Noi/2004 Mesaje: 1025 Locație: Ploiesti
|
|
Sus |
|
Miss Chigwell Addicted to snooker
Data înscrierii: 27/Mar/2005 Mesaje: 1596 Locație: Baia Mare
|
|
Sus |
|
snooky Addicted to snooker
Data înscrierii: 11/Ian/2006 Mesaje: 1210 Locație: bucuresti
|
|
Sus |
|
Clara White Administrator
Data înscrierii: 21/Noi/2004 Mesaje: 20617 Locație: Snookerland
|
Trimis: Dum 5 Feb 2006, 14:16 Titlul subiectului: |
|
|
snooky a scris: |
[...] nu pot sa mi-l inchipui cinteret de opera… poate doar dc.mi-ar face o demonstratie! Ar fi chiar tare de tot sa cinte spre ex. ”Vincero” sau “O sole mio” dupa ce va cistiga un turneu.( si dupa cum s-a prezentat l-a Malta Cup,dc.se tine de treaba si are si putin noroc sper sa poate tine in brate un trofeu cit mai curind). |
De ce nu, Snooky ? E destul de înalt și destul de soliduț (ceea ce se cheamă "un trup de scenă") ca să se vadă bine din sală, are destulă eleganță în ținută și gesturi, în plus, are și o fire de artist. Vincero n-ar putea să cânte (decât dacă aria e transpusă în altă tonalitate), fiindcă rolul lui Calaff din Turandot este rol de tenor (tenor spinto, dar tot tenor...), iar DD e bas-bariton. Mai multe șanse cu O sole mio... Mie mi-ar plăcea să-l aud în ariile potrivite lui din Ernani, Rigoletto, Carmen (ce toreador Escamillo ar fi !)
_________________ Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen
|
|
Sus |
|
snooky Addicted to snooker
Data înscrierii: 11/Ian/2006 Mesaje: 1210 Locație: bucuresti
|
|
Sus |
|
Clara White Administrator
Data înscrierii: 21/Noi/2004 Mesaje: 20617 Locație: Snookerland
|
|
Sus |
|
Lady Croft Addicted to snooker
Data înscrierii: 24/Noi/2004 Mesaje: 1980 Locație: Petrosani (Hunedoara)
|
|
Sus |
|
Clara White Administrator
Data înscrierii: 21/Noi/2004 Mesaje: 20617 Locație: Snookerland
|
|
Sus |
|
Clara White Administrator
Data înscrierii: 21/Noi/2004 Mesaje: 20617 Locație: Snookerland
|
|
Sus |
|
Clara White Administrator
Data înscrierii: 21/Noi/2004 Mesaje: 20617 Locație: Snookerland
|
Trimis: Vin 6 Feb 2015, 14:54 Titlul subiectului: |
|
|
DD ON CUE
24 May 2007
What makes a good cue? Few snooker players know more about the key tool of the trade than former Grand Prix champion Dominic Dale. The Welshman has been fascinated by cues since the age of 15 when his father bought a book about billiards dated 1932. The player known as the Spaceman for his colourful personality is a keen trader of antique and specialist cues and spends hours every week on e-bay searching for bargains. So Dale is perfectly placed to answer the key questions:
For someone who is starting out in snooker, what’s the best cue to buy?
You should be looking for a solid cue in ash or maple with a 10mm tip, 31mm butt and 58 inches in length. You can buy a really good cue for about £120 which will last you a lifetime. It might not allow you to play the fancy screw shots that Jimmy White used to play but it will be conducive to solid, all-round snooker.
If you have serious designs on being a good player you should get one hand made. In my opinion the best cue makers are Trevor White from Bridgend, who made Stephen Maguire’s cue, and Glover Cues in Swadlincote. In London, John Parris, who made Ronnie O’Sullivan’s new cue, is also very good, and in the north of England there’s Craftsman Cues in Kippax near Leeds.
What’s the difference between ash and maple?
If you are buying a new cue it’s probably better to get ash because it is a softer wood and gives you a better feel. The ash comes from North America and has a good, straight grain pattern. Maple is harder and is usually clear of any visible grain. But if you are lucky enough to get hold of an old maple cue, they are very soft and have a lovely feel. Over time, air gets into the wood and softens the timber, which allows you to get great reaction and spin on the cue ball. Shaun Murphy uses an old Tom Newman cue made by Peradon, allowing him to play shots which wouldn’t come easily with a modern cue.
What are the most sought after antique cues?
Probably the French Marquetry cues which date back to around 1830. They have very intricate and attractive inlaid patterns with ivory pieces and can sell for over £1000. I sold a pair for £1150 each a few years ago. Also much sought after are the Burroughs & Watts cues which were made with ash taken from HM Shipyards. The timber came from ships and had been exposed to the salt air of the sea over 50 years. The ash was so well seasoned that it was ideal for making cues. They can sell for £400 to £600.
What are the most prized items in your collection?
Definitely the three billiards maces I have, which are extremely rare. They pre-date cues and were made around 1780. They are five foot long, consisting of a very thin dowel shaft with a hammer-headed end piece. They are worth between £600 and £1500 each. My favourite one has a Gillow stamp on the back. It was made by John Thurston, who ran one of the most famous billiards and snooker companies of all time. But this was made before he set up his own company (which is still running) it was while he was working as a cabinet maker for Gillow. It really is the Rolls Royce of maces.
_________________ Laureată a Premiului Oscue - German Masters 2018, German Masters 2019, Masters 2022
Moral principles do not depend on a majority vote. Wrong is wrong, even if everybody is wrong. Right is right, even if nobody is right. ++ Fulton Sheen
|
|
Sus |
|
|